Creștinul și filmele. Mic îndreptar – Dionis Bodiu, Editura Casa Cărții, Oradea, 2019, 210 p.
“Unul dintre cele mai profunde filme parabolă din istoria cinemaului este Călăuza (1979, NR) de Andrei Tarkovski. În acest film, totul ni se prezintă în cei mai vag termeni posibili, universul filmului fiind conturat printr-un discurs minimalist, aparent nu foarte elaborat. Nu este de mirare, astfel, că spectatorul va fi tentat să caute în film înțelesuri alegorice și să încerce a-l interpreta ca pe o parabolă. Căința (1984, NR) lui Tengiz Abuladze invită și el, datorită discursului, la o astfel de abordare. Filmul este presărat cu o mulțime de gesturi și imagini ce pot fi privite în cheie metaforică, facilitând reflecții pe teme profunde ale credinței, cum ar fi ispășirea păcatelor, iertarea și imperativul răstignirii omului vechi, mort în păcatele lui, ca premisă a zămislirii unei noi creații în Cristos.
The Legend of 1900 (1998…
Vezi articolul original 80 de cuvinte mai mult