„Viitorul comunităților evanghelice din România depinde de efortul depus în direcția rezolvării crizei identitare, ceea ce presupune analiza riguroasă a propriei tradiții, asumarea ei cu bune și cu rele. Semnele unui progres în acest sens se lasă însă așteptate. Vizibil este procesul de fărâmițare, de divergență la nivelul bisericilor locale. Apar o serie de biserici noi și de lideri care refuză demersul actualei conduceri la nivel confesional, care are înclinații de tip fundamentalist și nostalgii după o perioadă a începuturilor idealizată și insuficient cunoscută. Generația actuală de pastori, aparent mai educată teologic, rămâne orientată către proiecte individuale și locale, mizând pe ideea supraviețuirii propriilor proiecte în această dificilă perioadă de tranziție. Dacă lucrurile continuă în această direcție, este posibil ca în final să asistăm la o dublă ratare: pierdem tonusul unei spiritualități de tip evanghelic, care ar fi adus cu sine o notă distinctivă în peisajul religios românesc actual dar și ocazia de a înțelege și actualiza identitatea creștină în această expresie de tip protestant evanghelic, atât din punct de vedere teologic, cât și practic, în context românesc. Altfel, viitorul rămâne să se desfășoare după același tipar. Va prima dimensiunea socială și apartenența la un grup religios de tip evanghelic la nivel local. Va conta mai puțin interesul pentru o identitate bine definită și pentru o misiune clar asumată în contextul societății actuale. Ironia este că, în acest caz, tradiția are ultimul cuvânt și își impune propriile mecanisme și consecințe, cu atât mai mult cu cât este negată sau neglijată.”
http://danutj.wordpress.com/2020/06/20/viitorul-evanghelicilor-din-romania-1
RoEvanghelica 
A republicat asta pe RoEvanghelica.
ApreciazăApreciază