Un comentariu pe contul Facebook al lui Teofil Stanciu – 17 iunie 2020

Teofil Stanciu: În astfel de vremuri, în opinia mea, toți oamenii cât de cât raționali, lucizi și responsabili ar trebui să cultive asiduu dialogul constant și susținut cu cei care gândesc altfel decât ei (mai ales pe axa conservator-progresist, stânga-dreapta sau ziceți-i cum vreți).

Faur Avram: Dialog, cine cu cine? Intr-un dialog e esentiala recunoasterea partenerului. Cine va recunoaste pe cine?

Alin Cristea: Dialogul nu se defineste prin recunoasterea preopinentului. Ci prin recunoasterea IDEILOR preopinentului. Ceea ce pocaitii nu stiu sau prea vor sa.

Efortul intelectual TEOLOGIC e privit ca o ciudatenie in ghetoul pocaiesc. Excitarea spirituala (ca sa preiau o formula inspirata dintr-un articol de azi al lui Alexandru Nadaban), mai ales la penticostaloizi, este un obstacol vizibil in calea dialogului, in cadrul intraconfesional. Daramite interconfesional.

Iar cu societatea, ce sa mai zicem? Ce il impiedica pe Teofil Stanciu sa scrie articole pe Contributors / Marginalia?

Scolile teologice de la Bucuresti si Oradea au ratat cele mai importante subiecte din istoria postdecembrista a evanghelicilor romani: Miscarea Strajerilor, Cazul Familiei Bodnariu, Referendumul pentru Familie. Iar acum, din nou, pocaitii isi arata coltii agresiv-idelogici, indicind inabilitatea conversatiei cu societatea pe subiecte IMPORTANTE. Iata ce scrie azi Mihai Maci pe Contributors (Teofil Stanciu si alti intelectalai ar putea sa converseze ACOLO, nu aici, unde e o mica gasca precum avea Patratosu pe vremea primului sau blog): „…Coaliţia pentru Familie. Spiritul care a animat mişcarea era cel al fundamentalismului american, chiar dacă prin decor mai apărea şi Patriarhul şi la estrade tronau diverşi episcopi. Asemenea mobilizari publice le permit fundamentaliştilor să ajungă în teritoriu, la oamenii izolaţi, să-i susure fiecăruia mesajul lor, s-ai vorbească despre “Domnul Isus care-ţi iartă tot dacă te naşti din nou”, dar şi despre problemele concrete, despre posibilitatea unor “ajutoare”, despre comunitatea ce te va recupera etc. Nu e greu de bănuit că cei pe care toţi i-au abandonat (statul, şcoala, doctorul, uneori copiii, ba chiar şi Biserica în care-au crescut) sunt teribil de sensibili la acest mesaj. Poate uităm lucrul acesta: predica Middle East-ul a creat, între altele, şi o ştiinţă: marketingul. Fundamentaliştii sunt mai mult decât o coropraţie; sunt un sistem perfect de marketing. Ştiu să-şi vândă marfa aşa cum puţini o pot face pe piaţa noastră. Ei îi promit omului amărât un Ford nou-nouţ în vreme ce Biserica noastră îi repetă, obosită, că odată îi va asigura mentenaţa la Dacie. Aşa se face că în zone “tradiţional ortodoxe”, precum în Nordul Moldovei – în zona mănăstirilor istorice – deja majoritatea populaţiei e de confesiune evanghelică. Pe fondul crizelor şi al problemelor lumii moderne (care amplifică clivajele sociale şi angoasele individuale), pe cel al pasivităţii instituţiilor noastre publice şi a Bisericii majoritare, e foarte probabil ca acest model să se generalizeze. Iar mobilizările pe teme sensibile (homosexualitea, avortul, curriculum-ul şcolar etc.) sunt vectori definitorii ale acestei expansiuni. Cultele “istorice” nu-şi pot refuza participarea la asemenea campanii, dar atunci când o acceptă deja au pierdut iniţiativa. […]

Referendumul pentru definirea familiei merge înainte prin tot soiul de “iniţiative legale” şi “măsuri procedurale”. Din care, în mod cert, cea mai ruşinoasă e aceasta: de a interzice mediului academic să folosească o sintagmă şi să se refere la realitatea pe care aceasta o acoperă. “Campionii libertăţilor”, cum au un pic de putere, devin cenzori ai spaţiului public.

În săptămâna trecută au fost omorâte bestial două fete, de 17 şi de 18 ani. Au fost omorâte pentru că instituţiile statului (vai, ale statului nostru!), cărora ambele li s-au adresat, n-au mişcat un deget şi pentru că “creştinii” din Parlament – din toate formaţiunile politice – au făcut legile de aşa manieră încât ele acuză victima şi-i dau dreptate agresorului. “Creştinilor” cu pensii speciale, aveţi de ce vă ruga, atunci când vă adunaţi în “grupul de rugăciune”! Deşi mă tem că scâncetul vostru nu se poate înălţa la cer din clădirea sinistră în care v-aţi ferecat.

http://www.contributors.ro/editorial/corectitudinea-politica-%C2%ABcrestina%C2%BB

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s