M-au fascinat convertirile din Valea Jiului. Imi pareau decupate din „Faptele Apostolilor” fiindca nu erau efectuate de om ci de Dumnezeu. Am auzit mereu ca „mantuirea este cea mai mare minune” si nu am nici un motiv sa ma-ndoiesc de asta. La Petrosani insa am constatat insa ca minunea aceasta era mai totdeauna precedata de alte minuni. De asemenea era urmata de nenumarate miracole. Cred ca se-ntampla asta fiindca oamenii nu erau neaparat animati de dorinta sa intre intr-o institutie terestra, nu, ei erau doritori si flamanzi dupa Dumnezeu. Nu ii mana spre Adunarea noastra nici asezarea casei de rugaciune din „colonie”, nici slujbele de acolo, chiar daca Inchinarea noastra era frumoasa, ei aveau nevoie de o realitate spiritual-supranaturala si li s-a spus ca acolo se afla ceea ce ei cautau. Imi place sa cred ca au gasit si (sau) au fost gasiti de Acela a carui prezenta nu izbeste…
Vezi articolul original 678 de cuvinte mai mult