Ultima carte a domnului Gabriel Liiceanu, Isus al meu, a stârnit patimi în spațiul cultural și religios românesc încă înainte de apariția ei. Îndrăzneala unui cunoscut om de cultură, declarat agnostic, de a vorbi despre personajul central al religiei creștine n-a fost bine primită de o mulțime de oameni religioși de la noi, în ciuda faptului că această inițiativă vădește mai degrabă un om aflat în fața unor serioase căutări existențiale.
Terenul pentru aceste dispute era pregătit deja de isteria crescândă în zona dominată de temeri a fundamentaliștilor religioși, pe tema introducerii educației sexuale în școli, o decizie politică îndelung amânată, exact din aceste pricini, și cu efecte sociale catastrofale în societate, România fiind țara europeană cu cel mai număr de sarcini la fete aflate sub vârsta majoratului. Dar lăsăm această discuție pentru altă dată.
Trebuie să spun dintru început că în mod deliberat încă nu am citit cartea…
Vezi articolul original 1.011 cuvinte mai mult
