„Criză a sistemului de sănătate, criză economică și financiară, criză socială, criză globală, criză politică, criza sistemului de învățămînt, criza cărții, a culturii și a presei și, nu în ultimul rînd, o avalanșă de crize personale: de identitate, de gelozie, de personalitate, dar și crize familiale, crize de creștere, crize de isterie, crize de rîs sau de plîns, determinate, mai mult sau mai puțin, de situația actuală. Spectrul Crizei ne însoțește la tot pasul și, oricît de mult am vrea să facem abstracție de realitatea imediată, mai devreme sau mai tîrziu ne vedem nevoiți să o confruntăm. […]
Celebrul Dicționar grec-francez, întocmit de Anatole Bailly, în 1895, înregistrează mai multe sensuri ale cuvîntului, unele cu totul uitate azi: astfel, krisis însemna acțiunea sau capacitatea de a distinge și de a alege, dar și decizia luată în urma unui conflict interior. În antichitatea greacă, krisis desemna și faza decisivă a unei boli, care declanșa în organism o luptă acerbă.”
RoEvanghelica 