Petru Lascău: Biserica și spațiul virtual

 

Scurta interventie a lui Petru Lascau e folositoare.

Dar eu, care sint pe directia asta de multi ani, si m-am intitulat, in niste discutii, ba un Mozart al Internetului, ba, mai recent, o Simona Halep a internetului evanghelic romanesc, as avea multe de zis.

Zimbesc, si ironic si trist, ca stiu ce mahala a fost pe blogul lui Petru Lascau, ca si pe blogul lui Cristian Ionescu si ca pe blogul lui Marius Cruceru.

Vad si cum actioneaza Ciresarii, BBSO si alte comunitati de penticostaloizi si baptistoizi.

Ceea ce zice Petru Lascau e destul de putin, e ca si cum ai pune numele pe usa la apartament cind te muti intr-un bloc nou.

Si am locuit intr-un apartament nou, chiar linga gardul campusului Emanuel si pe strada unde este Liceul Teologic Penticostal Betel.

Stiu ce ‘pretentii’ sint intr-un perimetru nou.

Am experimentat asta si la Petrosani, dupa inaugurarea noii cladiri, in prima parte a anilor 90, si la Oradea, cind a fost inaugurata noua cladire a bisericii Providenta.

An de an am scris ca evanghelicii romani nu sint pregatiti pentru spatiul public (virtual) – reactioneaza pripit la stimuli interni si externi.

Degeaba isi ia un ‘taran’ Mercedes, ca el tot ca un ‘taran’ se comporta.

S-a vazut asta mai ales in ultimele doua luni, cu tot felul de vorbitori, cu cravata sau fara cravata, care cred ca daca se dau cu Internetul, hapurile ideologic-confesionale intra mai repede pe gitul oamenilor.

Si de-a lungul anilor s-a vazut ce inculti, badarani si aroganti sint destui pocaiti.

Pastorii au stat pititi in spatele amvoanelor, dar acum a trebuit sa se descurce cumva cu Internetul.

La fel si profesorii din scoli…

Internetul nu e virtual (decit in expresie), este o manifestare, in cel mai mare spatiu al omenirii, a ceea ce exista deja in mintea si in actiunea oamenilor.

Crestinii nu se maturizeaza DE OBICEI pe Internet, ci in cadrul comunitatilor ORGANICE.

Insa institutionalismul exagerat practicat in ghetoul pocaiesc ii face pe multi sa caute ALTCEVA pe Internet.

La ora actuala, alternativele oferite pe Internet nu sint putine.

Daca Petru Lascau isi doreste ca biserica sa fie prezenta in spatiul virtual, asta nu are de a face in primul rindu cu Internetul, ci cu… biserica.

Reimaginarea bisericii, ca sa folosesc termenul lui Frank Viola, e ceva care trebuie facut la nivelul fiecarei generatii.

„A fi biserica” ar trebui conceptualizat in legatura cu Imparatia lui Dumnezeu in primul rind, apoi cu conceptul SECUNDAR de biserica si cu formele locale, culturale, de organism eclesial.

Dupa cum se poate vedea, exhibarea pocaiasca pe Internet e gretoasa nu de putine ori.

Putina cosmetizare a manifestarilor pocaiesti nu e de ajuns pentru o prezenta SEMNIFICATIVA pe Internet.

Monitorizez mediul confesional evanghelic romanesc de multi ani si a trebuit sa spun, in ultimul an, ca evanghelicii romani au ajuns in cel mai prost moment al istoriei lor postdecembriste.

De acolo, de la recunoasterea mediocritatii (ca pacat si ca fapt existential) si a coruptiei care domina la toate nivelurile societatii romanesti, ar trebui inceputa discutia.

De la jenanta lipsa a pocaitilor la protestele din strada impotriva coruptiei si de la marsurile pentru viata.

Care mai e IDENTITATEA baptistilor?

In 30 de ani de libertate, atractia penticostaloida a creat, ca si in istoria predecembrista, multe probleme, interne si externe.

Trupele de intinare si fraudă, cum le numea Marius Cruceru, au distrat focalizarea de la CUVINT si, in spiritul MTV, acum stilul conteaza mai mult decit continutul mesajului (de orice fel).

E nevoie de o coagulare a fortelor, de o folosire inteligenta si ETICA a resurselor, dar, din nefericire, nu exista semne ca bisericile isi pun astfel de probleme ESENTIALE.

Dimpotriva, FIECARE biserica, fiecare pastor, fiecare tinerel care zdranganeste la chitara sau loveste in clapele electronice doresc sa se afirme in spatiul… VIRTUAL.

Ca si cum ar fi mai usor asa ceva.

Asta e o capcana. O data ce te afirmi in spatiul virtual, exista sansa sa fii criticat in mod legitim sau, de puberi intiziati, in mod badaran.

Criticile IN comunitatea reala erau compensate de ceea ce Internetul cu greu ofera: partasia frateasca.

In spatiul virtual, esti ca un miel in mijlocul lupilor.

Nu oricine poate rezista in spatiul virtual.

Reflexul de a se piti indaratul amvoanelor al pastorilor se va manifesta si in spatiul virtual.

Pare a fi Cintarea Romaniei – pocaitii se iau la intrecere pe Internet, dar doar in anumite locuri, care seamana cu ghetoul lor confesional.

Dar Biserica exista, nu-i asa?, ca sa fie o marturie pentru CEILALTI.

Credeti-ma, nici daca as mai trai 50 de ani (Doamne, ai mila, nu ma lasa atita pe planeta asta pe care m-ai exilat acum 53 de ani), nu mi-ar lipsi subiecte legate de Internet, care este un fenomen foarte recent, la scara istoriei.

Dar, ca si la aparitia cinematografiei, in Romania Internetul a aparut aproape deodata cu lansarea lui in Occident.

Din punctul asta de vedere, stam bine. 🙂

Viteza pe care o are conectia in Romania e buna, mai ales in Oradea. 🙂

Dar stam prost la IDEI.

Trudesc, de peste 15 ani, pe Internet pentru a disemina IDEILE lui Dumnezeu.

Sint, precum a zis Catalin Dupu, arhivarul evanghelicilor romani.

M-am confruntat, pe bune, si cu timpitii pocaiti si cu alte feluri de timpiti.

Ce zice Petru Lascau e de luat in seama, dar e doar un fel de prim pas.

Urmeaza ani grei de truda a evanghelicilor pe Internet.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s