“Când se vorbește despre cei care conduc Biserica în Noul Testament se folosește întotdeauna pluralul: apostoli, bătrâni, diaconi. Fiecare biserică locală trebuia să aibă mai mulți lideri, nu doar unul.
Și trebuia să fie o biserică locală, nu o structură ierarhică națională sau internațională. Biserica este alcătuită din biserici – biserici locale, formate din creștini dintr-o anumită localitate sub o conducere locală.
Biserica Noului Testament nu era democratică. Ea nu cunoștea entuziasmul nostru pentru vot în orice problemă. Acolo exista o conducere stabilită așa cum se cuvine. Ei nu erau “aleși” prin vot, dar erau “recunoscuți” de popor ca și daruri ale Domnului înălțat.” (p. 147-148)
RoEvanghelica 