Clișee nemernice în ghetoul pocăiesc (1) – Casa Domnului

Donald Trump: „Astăzi consider că lăcaşurile de cult – precum bisericile, sinagogile şi moscheile – sunt locuri esenţiale ce oferă servicii indispensabile.” (sublinierea mea)

http://www.hotnews.ro/stiri-coronavirus-24013132-coronavirus-sua-trump-cere-guvernatorilor-redeschida-imediat-lacasurile-cult.htm

Biserica nu este NICIODATĂ un LOC.

Vezi:

Biserica nu este NICIODATĂ un loc – Replică lui Viorel Iuga
Biserica nu este NICIODATĂ un loc – Replică lui Alex Neagoe
De ce să (NU) mergem la biserică – Replică lui Peter Rong și lui Samy Tuțac
Biserica nu este NICIODATĂ un loc – Replică lui Cristian Ionescu

O dată cu declarația lui Trump – „Vi-i imaginați pe Bush, Clinton sau Obama făcând așa ceva?”, croncăne Daniel Brânzei, cunoscut spirit sectar fără apetit pentru dezbatere în spațiul public, ceea ce ne lipsește tocmai în această perioadă, dau, mai exact, cu prea mulți palavragii precum Andrei Croitoru, Vladimir Pustan, Tony Berbece și prea puțini SENIORI care să aibă competenţă TEOLOGICĂ şi, de preferat, pastorală – chestiunea identificării BISERICII în mod TEOLOGIC căpătă vizibilitate globală.

Trump ar fi putut identifica bisericile ca fiind spații de închinare / spații liturgice ale organismelor eclesiale.

Dar tendința generală e de a gîndi instituțional și a face referință la biserici (și sinagogi și moschei) în mod instituțional.

Ceea ce implică imediat abordarea instituțiilor de acest fel prin REPREZENTANȚI, care sînt văzuți ca LIDERI.

Mențiunea „Nu recunoaștem grade ierarhice.” din Mărturisirea de credință a baptiștilor din România – și cu asta mă îndrept spre spațiul carpato-danubiano-pontic – ar trebui să fie una dintre cele mai populare formule în gîndirea și rostirea baptiștilor de limbă română.

Dar nu este așa!…

Articolul lui Daniel Brânzei, intitulat Mai este Biserica locală „a lui Christos“?, din 22 mai 2020, ar trebui citit de trei ori.

Pe de o parte, Daniel Brânzei spune: „Am fost șocat, ca să nu spun speriat, de apariția unor „comunicate“ date de forurile centrale ale baptiștilor, penticostalilor și creștinilor după evanghelie din România în privința celor două probleme amintite în debutul acestui articol, Cina Domnului și închiderea bisericilor.”

Dar nu există… foruri centrale ale baptiștilor.

Asta, cu ‘forul central’, e de pe vremea comuniştilor.

Vezi articolul meu din 2014:

Este Uniunea Baptistă un for?

Pe de altă parte, să nu știe Brânzei ce jocuri de culise face prietenul său, Daniel Brânzei, în Oradea, Bihor, România, și în rîndul baptiștilor români din SUA?

De-a lungul anilor, Daniel Brânzei (care s-a dezis de Iosif Țon și s-a orientat zdravăn către Pal Negruț, ceea ce nu era neapărat necesar), a arătat că știe MULTE lucruri despre mașinațiunile din România baptistă, mai multe decît nu puțini baptiști din țară.

De unde, deci, uimirea lui de acum? De ce să fie… șocat?

Doară e în ordinea ‘firească’ a lucrurilor.

Teofil Stanciu, cel mai bun eseist dintre bloggerii evanghelici (peste 1.000 de bloguri în lb. română), scria:

„UEO și BBEO și-au câștigat o nedorită reputație de locuri în care este apreciată obediența și în care se practică manipularea. Or acceptarea unor puncte de vedere diferite, critice, antipatice este un semn de normalitate, care ar putea dovedi că adevărul este mai prețuit decât supușenia slugarnică.”

UEO – Universitatea Emanuel Oradea
BBEO – Biserica Baptistă Emanuel Oradea

În 2017 scria, nu acum cîteva săptămîni.

Iar Teofil Stanciu era doar ultimul dintr-un șir de voci critice la adresa sistemul emanuelist negruțian.

Nu acum se face „țăndări aspectul fundamental al autonomiei și autocefaliei adunării locale”, cum se exprimă Daniel Brânzei.

Acum devine mai vizibil cum ‘rolul conducător al (partidului)… conducătorului’ apasă pe grumazul organismului eclesial, cum instituționalismul distrage atenția de la natura ORGANICĂ a corpului de creștini care formează biserici locale.

Și cum, desigur, bisericile (în sensul de ORGANISM care respiră, supra-terestru și contra-terestru, în mod continu, nu doar duminica dimineața) sînt puse în fața unor decizii de nesupunere civică, pentru care nu sînt pregătite, nici TEOLOGIC, nici pastoral.

Cum să se opună bisericile unor presiuni din afară, cînd ele nu sînt în stare să se opună unor presiuni dinăuntru, unor pastori manipulatori, unor familii mari care trag sforile, unor oameni de afaceri care își folosesc influența în mod oneros?

Hei, Brânzei, deșteptarea! Fă-ți temele și vino în spațiul public cu postări consistente și provocatoare într-un alt fel decît cel pe care l-ai patentat de-a lungul anilor.

Finalmente, postarea lui Daniel Brânzei (re)aduce în spațiul public conceptul de biserică LOCALĂ – mai exact, adunarea locală ar trebui să aibă AUTONOMIE.

Este exact chestiunea pe care am adus-o în discuție în adunarea generală a Bisericii Baptiste Providenţa din Oradea, în 15 ianuarie 2006, astfel: Biserica (locală) trebuie să recupereze privilegiul și datoria de a lua decizii.

În acea perioadă, Comunitatea BCB Oradea a intervenit în viața Bisericii Providența în mod evident abuziv. Iată, sînt 14 ani de cînd îndur consecințele faptului că am susținut AUTONOMIA bisericii locale (precum o face acum Daniel Brânzei) și am acționat (conform cu Statul și Mărturisirea de credință) împreună cu un grup de inițiativă.

Salut încă o dată apariția dezbaterilor TEOLOGICE în spațiul public, chiar dacă există mult zgomot de fond.

Dar nu îmi aduc aminte, în istoria postdecembristă a baptiștilor, de o astfel de perioadă în care să există discuții PUBLICE despre ce este 1). Biserica (locală) și 2). Cina Domnului.

Neapărat în ordinea aceasta.

Din nefericire, enoriașii (și pastorii) obișnuiți cu rutina Cinei Domnului inversează vectorii aceștia.

În primul trebuie conturată definiția TEOLOGICĂ a bisericii (locale).

Cum spuneam, declarațiile publice ale bufonului de la Casa Albă întinde, pur și simplu, un covor roșu, pentru coborîrea conceptualizării teologice a bisericii (locale) la orice nivel.

Cina Domnului este doar UNA dintre activitățile de bază ale Bisericii.

Așadar nu prin Cina Domnului definim biserica, ci prin conceptul de biserică definim ce este Cina Domnului și orice altceva.

Dar Biserica nu reprezintă totalitatea planului de răscumpărare al lui Dumnezeu (întocmit înainte de întemeierea lumii).

Împărăția lui Dumnezeu este conceptul principal, iar conceptul de biserică devine secundar.

Așadar, ordinea TEOLOGICĂ este: 1). Împărăția lui Dumnezeu, 2). Biserica (locală), 3). Cina Domnului.

Conceptul de Împărăție a lui Dumnezeu ne obligă să avem de a face cu lucruri care NU se văd și care sînt veșnice.

Biserica (locală) ne obligă să avem de a face cu lucruri care se văd și care sînt trecătoare.

Caracterul trecător al lucrurilor care se văd poate fi răscumpărat prin perspectiva Împărăției lui Dumnezeu. Astfel, atunci cînd dăm un pahar de apă (care se vede) în Numele Domnului vom avea răsplată în Împărăția lui Dumnezeu.

MOTIVAȚIILE corecte sînt răsplătite în Împărăția lui Dumnezeu.

N-am observat, în disputele despre Cina Domnului, să se accentueze acest principiu propriu Împărăției lui Dumnezeu, nu bisericii locale.

Parohialismul evident din ghetoul pocăiesc, instituționalismul eclesial și confesional, devoționalismul superficial și populist, antiintelectualist și nonteologic – toate acestea au dus la o slăbire a conceptului de ORGANICITATE – sîntem ORGANE unii altora (sîntem mădulare unii altora).

E de înțeles atracția unora, lipsiți de părtășia pe care ar trebui să o genereze organismul eclesial, pentru varianta bisericilor de casă.

„Adevărata părtăşie înseamnă mult mai mult decât participarea la serviciile bisericii. […] Te poți închina împreună cu o mulțime, dar nu poți avea părtășie cu ea.”

Discuţiile din vremea pandemiei au confundat conceptul de ÎNCHINARE cu cel de PĂRTĂŞIE.

Nu ne aşteptîm ca Trump sau alţi oameni politici să înţeleagă astfel de concepte, de ce ele nu sînt echivalente.

Dar ar trebui măcar pastorii (din România) să știe ce este biserica (locală) și că e vorba de spațiu extra-terestru, nu de un LOC terestru. De o enclavă a Cerului pe planeta asta a umanoizilor nemernici.

Oare Cristian Ionescu știe?

Sau crede că biserica LOCALĂ îşi trage numele de la… LOC?

Se luptă Ionescu (și ceilalți ca el) pentru o enclavă a Cerului (în care mădularele se manifestă ORGANIC) sau pentru o instituție care are sediul bine înfipt din punct de vedere terestru?

Conceptul de Casa Domnului, cu referire la un LOC, nu există în teologia creștină.

„Cel Preaînalt nu locuieşte în locaşuri făcute de mâini omeneşti, cum zice prorocul:

„Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de Casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnaă?

N-a făcut mîna Mea toate aceste lucruri?…”

(Fapt.7:48-50)

„Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfîntă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.” (1 Petru 2:5)

„Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm pînă la sfîrşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.” (Evrei 3:6)

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s