Cîteva gînduri despre școlile teologice din România

Pasarea Phoenix Remixed & co

Multe dintre școlile teologice din România seamănă cu mănăstirile. Pentru că cadrele didactice în general și cele cu funcție (decan, rector, pastorul școlii) în special, se comportă de parcă ele chiar ar fi. Adică superiorul (arhimandritul, starețul) are întotdeuna dreptate. Superiorul nu poate greși. Și cînd greșește superiorul are dreptate. Ca urmare el, superiorul, este exemplu de comportament, gîndire, reacție și viziune.

Așa că nu văd cum acest model absolut necesar ar putea fi implementat prin degajarea socială, prin învățămînt la distanță via Internet. Pentru că dacă studenții și profii se distanțează, adio influență monastică. Mai bine citești o carte. Mai bine vizionezi un program de învățămînt gratuit (sau nu) de la o mare universitate. Una cu ștaif.

Cum ar mai putea și de ce ar mai putea să fie chemat la ordine studentul/studenta dacă nu mai exista campus? Ce ne facem cu cantina? Da cu capela? În lipsa studenților…

Vezi articolul original 274 de cuvinte mai mult

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s