youtube.com/watch?v=PA4Px0XnfRY
Marius Cruceru: „Noi, credincioşii evanghelici, credem în coruperea totală, ontologică, pînă la capăt, a fiinţei umane.” (ora 20.21, contorul emisiunii)
Astfel de afirmații ‘glorioase’ fac parte din registrul pătrăţos, nerotunjit, al lui Marius Cruceru, după cum ne-a demonstrat de-a lungul anilor.
Cînd Marius Cruceru spune „noi, evanghelicii”, oare la cine se referă?… Păi în SUA sînt cel puțin 57 de feluri de baptiști.
Bisericile care nu fac parte din cultele evanghelice din România sînt… evanghelice?
Penticostalii sînt evanghelici? Atunci de ce apare, în cărți și pe Internet (în lb. engleză), formula „evanghelicii și penticostalii”?
În numele căror evanghelici vorbește Marius Cruceru?
Formula „coruperea totală, ontologică, pînă la capăt, a ființei umane” face parte din convingerile religioase ale evanghelicilor?
Înainte de formula de mai sus, Marius Cruceru a precizat: „Sînt teologi, nu vreau să intru în dispută cu aceștia, care cred că… (?) nu sînt afectați fundamental. Între chip și asemănare nu s-a pierdut decît o componentă.”
Ciudat, nu-i așa?, că, precum Vasile Taloș, nici Marius Cruceru nu vrea să intre în dispută teologică.
Sînt de acord că disputele teologice au loc în spații consacrate. Dar e la fel de adevărat că Internetul a căpătat o dimensiune, mai ales în ultimele două luni, în care dezbaterea teologică este NECESARĂ.
Voi oferi citate din Teologie creștină, de Millard Erickson, Editura Cartea Creștină, Oradea, 1998, din care a trebuit să citim, ca studenți (1995-1999) la Emanuel.
„Există trei moduri generale de a vedea natura chipului. Unii consideră că el constă din anumite caracteristici ale însăși naturii omului, caracteristici care pot fi fizice sau psihologice / spirituale. Această perspectivă o numim teoria structurală a chipului. Alții văd chipul nu ca pe ceva prezent în om în mod inerent sau intrinsec, ci ca pe o experimentare a unei relații între om și Dumnezeu sau între doi sau mai mulți oameni. Aceasta este teoria relațională. În fine, alții consideră chipul nu ceva ce omul este sau experimentează, ci ceva ce el face. Aceasta este teoria funcțională.” (vol. 2, p. 50)
„Luther a propus o perspectivă unitară asupra chipului lui Dumnezeu. Toate aspectele chipuli lui Dumnezeu din om au fost corupte, ceea ce a rămas este o urmă sau o rămășiță a chipului. […]
Calvin a adoptat o perspectivă în multe privinţe similară cu cea a lui Luther, respingând teoria dualistă scolastică şi susţinând în schimb că după cădere în om dăinuie doar o rămăşiţă a chipului.” (vol. 2, p. 54)
DAUNĂ TOTALĂ, completează Cătălin Vasile, și Marius Cruceru confirmă.
Cum rămîne atunci cu… rămășița?
Marius Cruceru nu citează vreun teolog EVANGHELIC, ci îl amintește pe… evreul Martin Buber.
Apoi îl citează pe Constantin Noica. Și apelează la un termen eliadian.
Oricum, e bine că n-a cîntat ceva la chitară (sau la lăută), nici nu ne-a spus cîte supertururi cicliste a făcut în afara țării.
Marius Cruceru nu îl amintește pe Dănuț Mănăstireanu, mentorul lui din tinerețe (așa cum știm), dar îl amintește pe Florea Cruceru, unchiul său, ca mentor.
Versetul preferat al lui Marius Cruceru:
„Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea.” (Ieremia 17:9)
Dar versetul are şi partea: „cine poate s-o cunoască?”
Şi este urmat de:
„Eu, Domnul, cercetez inima şi încerc rinichii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.”
Ideea CERCETĂRII inimii este importantă în gîndirea iudaic-creștină.
Ca să nu lungesc vorba, problema lui Marius Cruceru (pe care o răspîndește în spațiul public) nu este pesimismul (pe care și-l asumă, altădată zicea că are darul descurajării [altora]), ci toxicitatea.
Pesimismul lui Marius Cruceru este folositor pentru mediul confesional evanghelic românesc, toxicitatea lui NU!
RoEvanghelica 