„Oameni au nevoie de certitudini, iar dacă știința vulgarizată de mass media nu pare să ofere explicații convingătoare, în schimb „teoriile“ conspirației reușesc cu prisosință. Pervertind forme de gîndire rațională, „teoriile“ conspirației oferă certitudini într-o lume incertă.
Folosind instrumentarul teoriilor științifice într-un sens neștiințific, adică punînd faptele ‒ care, în sine, nu înseamnă nimic ‒ într-o matrice explicativă, „teoriile“ conspirațiilor dau oamenilor șansa de a conviețui cu Răul. Dar, în aceste situații, frica, care este un instinct primar, dă șansa politicii primare să se manifeste. Este vorba de acea politică pe care o dezavua Aristotel. Acea politică pe care liberalii modernii voiau să o domesticească, să o civilizeze cu ajutorul societății civile. Iar societatea civilă nu era pentru gînditorii liberali care au pus bazele democrației moderne decît o continuare a polisului lui Aristotel.”