youtube.com/watch?v=wMYdUyInMpM
Vasile Taloș: „Nu vreau o confruntare publică cu cei pe care nu-i cunosc, dar vreau să vă spun povestea mea şi a fratelui Iosif Ţon, cum ne-am cunoscut acum 48 de ani şi cum am lucrat o vreme împreună. […] L-am considerat întotdeauna cel mai mare învăţător pe care noi l-am avut.” (min. 1.25.00 – 1.30.00)
Povestea lui Vasile Taloș nu e o poveste, nu e o relatare care să conțină suficiente informații despre relația dintre cei doi pastori cunoscuți, e un pretext pentru partea a treia a ‘predicii’ pastorului bucureştean.
În prima parte au fost folosite numeroase citate din Scriptură, în partea a doua a fost menţionat Iosif Ţon ca figură decadentă, iar în partea a treia a fost atacul la adresa a „doi predicatori în vogă”, dintre care primul e considerat ucenicul lui Iosif Ţon şi imitatorul lui.
Am mai întîlnit astfel de ‘predici’… ‘nemuritoare’, în care e combinat citatul biblic cu o poveste şi cu un atac final.
Găsim o formă mai dezorganizată, deci mai autentică, a acestui tip de discurs public la palavragiul Andrei Croitoru, un rotweiller care se ține cu dinții de un subiect, și la gureșul Vladimir Pustan, mare amator de poante (pe placul audienței).
E dezolant însă ca un pastor precum Vasile Taloș, primul președinte al baptiștilor din România postdecembristă, să recurgă la astfel de strategie publică.
Dar, în tot răul și un bine, omul l-a identificat pe Iosif Țon ca fiind „cel mai mare învățător pe care noi l-am avut”.
‘Performanţa’ belicoasă a lui Vasile Taloş (10 mai) vine la o distanţă relativ scurtă după teologica dezbatere ‘prietenoasă’ a lui Paul Negru’ (14 aprilie) legată de 4 (sic!) erori (una hermeneutică și trei teologice) care i se pot reproșa unui mesaj al lui Beniamin Fărăgău (3 aprilie) pe contul Facebook al Bisericii Baptiste Iris din Cluj.
Două figuri de marcă din istoria baptiştilor din România sînt atacate public într-o perioadă relativ scurtă.
Dar ceea ce e uimitor e faptul că într-o perioadă în care e nevoie de clarificări TEOLOGICE în legătură cu ceea ce (mai) înseamnă organismul eclesial, zis biserică (locală), cele două figuri publice – orădeanul Paul Negruț și bucureșteanul Vasile Taloș, amîndoi cu cîte două mandate de președinte al baptiștilor postdecembriști – NU au intervenții semnificative de ordin TEOLOGIC, dar aduc acuzații la adresa celor mai mari învățători pe care i-am avut, ca să folosim sintagma lui Vasile Taloş.
Şi, de asemenea, în contextul în care Cazul Nelu Ardelean rămîne cea mai mare problemă actuală a conducerii Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România.
RoEvanghelica 