Alin Cristea despre Alin Cristea (2)

 Pentru amicii si neamicii din ghetoul pocaiesc

Eu sint un om stilat si nu mi-am epuizat energiile in perimetrul ghetoului pocaiesc.

Nu am devenit un om stilat cintind prostioare precum „Poporasul Meu” sau ascultind formatii de tineri imaturi artistic si duhovniceste.

Nu am acceptat niciodata ca mentalitatea de cartier sa aiba influenta prea mare asupra mea.

Am devenit un om stilat prin dezvoltarea continua a virtutii DISCERNAMINTULUI (o virtute spirituala, dupa cum spunea H.-R. Patapievici).

Imi mentin nivelul ideatic si spiritual atit prin pozitionarea in fluxul de informatii cit si prin discernerea intre bine si rau, intre adevar si minciuna, intre bunatate si rautate, intre integritate si mercantilism.

Atit cit depinde de mine, intentia mea e sa nu cedez nici un cm2 din mintea si sufletul meu dictaturii mediocritatii sau imperiului nemerniciei.

IN FIECARE ZI, in exercitiul anamnetic, imi revizitez memoria virtutilor intrupate de parintii mei si de persoane care au avut influenta asupra mea la un moment dat in viata, reiterez principiile pe care le-am gasit, pe cont propriu sau cu ajutorul altora, in Scripturi (numite, impropriu, Biblia, intrucit cartea e un concept modernist, Isus n-a citat din vreo carte, ci din Scripturi), stau cu ochii in patru sa (re)gasesc, in perimetrul public (pe Facebook / Internet), acele chestiuni de importanta maxima pe care le opun inginerismelor nonvitale.

Imi dau seama ca cele de mai sus pot parea ca provenind dintr-o atitudine oarecum aroganta, dar prefer sa fiu acuzat de un orgoliu exagerat decit sa dau dovada de cel mai mic semn de slabiciune in fata invaziei mediocritatii si a nemerniciei descurcaretilor.

De fapt, cu cit mi-am dezvoltat personalitatea, cu cit am acumulat cunostinte tot mai multe (decit rudele mele, prietenii si alti oameni), cu cit am avut mai multe reusite in ceea ce mi-am propus, cu atit mi s-a dezvoltat tot mai mult simtul smereniei, care are de a face cu atitudinea in fata DIvinitatii, nu in fata oamenilor.

Cu cit am cunoscut mai mult oamenii, in primul rind prin Scripturi, dar si prin experientele placute si neplacute cu umanoizii, cu atit mi-am dat seama ce fiinte minunate creeaza Sfinta Treime, dar multi oameni isi irosesc Timpul (Kairos) si Viata (Dunamis).

In aparenta, am invatat sa comunic cu oamenii. In realitate, traiesc aproape permanent senzatia anxioasa ca umanoizii reusesc prea putin sa comunice intre ei. Urechea sufletului meu singereaza aproape in fiecare zi din pricina poluarii comunicationale a umanoizilor.

Nu, nu vreau sa intelegeti tot ce spun. Vreau insa sa simtiti o mireasma rara, tulburatoare, misterioasa…

Singuratatea are un rol important in crearea acestui parfum – Ali(e)n. 🙂

Nu l-am creat cu o echipa de cercetare.

Dar sint constient de atingerea parfumului altor PERSOANE in viata mea, de-a lungul celor aproape 52 de ani, in exil, pe aceasta planeta.

Ah, e greu de inceput un astfel de mesaj public, dar e si mai greu de incheiat… 🙂

Probabil ca ultimul catren dintr-un poem de acum citiva ani ma ajuta:

cind imi chioraie matele de foame
stiu ca vremea vine vremea trece
insa Timpul ramine acelasi
o sa fiu restituit intr-o zi viitorului meu

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2015/05/01/intii

http://www.facebook.com/alin.cristea.9

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Alin Cristea despre Alin Cristea (2)

  1. Alin Cristea zice:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s