Postlegămîntul sau teologia nonpoetică a lui Andrei Croitoru

Postmodernismul – tiparul social-cultural al epocii în care trăim, postmodernitatea -, e un concept care are doi vectori: unul indică că are legătură cu modernismul, al doilea indică că modernismul a fost cumva depășit.

M-am declarat și mă declar postprotestant, în această simbioză a celor doi vectori.

În mod similar, folosesc, pentru prima oară, conceptul de postlegămînt, cu intenția de a da o replică articolului lui Andrei Croitoru din 19 aprilie 2020:

Este Paștele o sărbătoare creștină?

În acest articol, autorul face afirmații pe care le consider exagerate:

– „Sărbătoarea Paștelui este o încreștinare (nebiblică și nereușită) a sărbătorii evreiești a Paștelui.”

– „Ce a făcut Hristos nu are nimic de-a face cu sărbătoarea Paștelui, ci cu Cina Domnului pe care unii creștini o sărbătoresc săptămânal, alții lunar iar alții anual.

– „Astăzi nu se ține pentru Domnul Paștele, ci pentru că așa fac ceilalți și pentru că a devenit un obicei drag multor oameni.”

Nu sînt interesant să intru în jocul antagonic al lui Andrei Croitoru – Noul Legămînt versus Vechiul Legămînt.

Acest tînăr palavragiu are obiceiul de a stoarce unele pasaje din Scriptură, de-ți vine să spui, cum a tot citat Daniel Brânzei de-a lungul anilor din Proverbe 30: „Baterea laptelui dă smîntănă, scărpinarea nasului dă sînge.”

Un lucru pare a fi evident: La cît bate laptele, Andrei Croitoru ar trebui să dea mai multă SMÎNTÎNĂ.

Vezi și:

Apologiile lui Andrei Croitoru

Articolul în discuție e un exemplu de prea puțină smîntînă, pentru cît se zbate tînărul palavragiu.

În ceea ce privește discuția despre cele două Legăminte, nu mă voi osteni decît să dau un citat de la sfîrșitul capitolului 3 din scrisoarea către romani: „Prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.”

Nu mi s-a părut că Andrei Croitoru, prin credință, întărește Legea.

Căci tănărul palavragiu (‘n-am găsit altă rimă’) se remarcă, aici şi în alte rînduri, prin interesul legitimării demersurilor sale publice (de natură polemică) prin recursul biblic. Din păcate!

Așa făceau și fariserii, nu? (Ba chiar și diavolul!)

Hristos n-a citat din Biblie, că nu exista aşa ceva. Dar a citat din Scripturi.

De-a lungul istoriei, Scripturile, nu Biblia, au oferit mesajul Divinității pe planeta umanoizilor.

Și acum, ar trebui să ne intereseze temeiul scriptural. Și să mizăm, maxim, pe faptul că Scripturile se tîlcuiesc cu Scripturile.

În același timp, să ne distanțăm de nemernicul clișeu că noi am studia Scripturile, cînd, de fapt, Scripturile ne studiază pe noi – „Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăişuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gîndurile inimii.”.

Scripturile conţin, în proporţie de o treime, literatură poetică.

Fie şi numai pentru acest motiv, pătrăţoşii ar trebui să fie mai atenţi la modul cum îşi elaborează eseurile pe care le aruncă în spațiul public.

Pătrățosu este numele de blogger al lui Marius Cruceru, pe care încă Andrei Croitoru nu cred că a reuşit să-l depășească în ceea ce privește declarațiile ‘pătrăţoase’.

Cea mai pătrățoasă e probabil aceasta: „Sexul premarital a ajuns pandemic în bisericile evanghelice.” (24 august 2011)

Unde ești tu, izolare sfîntă?…

Cu alte ocazii am afirmat că nu recunosc competența lui Marius Cruceru în ceea ce privește mediul confesional evanghelic românesc.

Da, are o droaie de cunoștințe despre mediul baptist, mai puține despre mediul penticostal, dar nu are apetit pentru analiză și sinteză, ba chiar nici pentru polemică.

Nici lui Teofil Stanciu, pe care l-am numit, în zeci de rînduri, cel mai bun eseist din blogosfera evanghelică (care cuprinde peste 1.000 de bloguri în lb. română), nu i-am recunoscut competența în ceea ce privește mediul confesional evanghelic românesc.

Îmi aduc foarte bine aminte cînd l-am abordat, scurt, în fața blocului unde am avut penultima chirie (6 ani și jumătate), el fiind la volanul mașinii lui: Teofil, în cîte biserici evanghelici mergi în fiecare lună? Sau: cîte slujbe urmărești pe Internet, din mediul evanghelic?

Nici lui Andrei Croitoru nu îi recunosc competența în ceea ce privește mediul confesional evanghelic românesc.

Marius Cruceru, Andrei Croitoru, Teofil Stanciu – figuri publice care nu pot fi ocolite – NU monitorizează mediul confesional evanghelic românesc.

Mai mult, ei sînt DOAR eseişti, de diferit calibru. Dar recursul la metaforă, polemică, pamflet este inferior prin caracterul teologic nonpoetic.

Precum un pătrățos sadea, Andrei Croitoru se cufundă în mahalagism:

„În realitate, „sfintele sărbători” pentru evanghelici sunt: o ocazie pentru parada modei de ultimul răcnet, cenaclu religios cu fanfare, grupe de copii și tineri, coruri, orchestre, solo-uri, afișarea fițelor și scălămbăieli adolescentine. În prea multe adunări de mult nu mai este închinare. Desigur, sunt multe adunări în care lucrurile nu sunt așa, dar sunt puține adunări de felul acesta. Ghiveciul și cenaclul religios pare să fi pus stăpânire chiar și pe cele mai rafinate biserici.”

Iată şi formula ‘magică’: „Sunt multe adunări în care lucrurile nu sunt așa, dar sunt puține adunări de felul acesta.”

Deci, s-a înțeles, nu? Sînt multe, dar sînt puține.

De la Pătrăţosu încoace nu s-a mai ‘născut’ un aşa blogger din seria… Dl. Inexactitate.

Ce ştie ţăranul ce e şofranul?…

Căci Andrei Croitoru asta e, un ţăran, ca şi Marius Cruceru.

Amîndoi ştiu însă să se afunde şi în mahalagism.

Teofil Stanciu e un blogger de soi, desigur, dar eseistica lui suferă cam de aceeaşi boală ca a confraţilor săi întru blogging: teologie nonpoetică.

Puseurile lui Teofil Stanciu la adresa evanghelicilor sînt la fel de pătrăţoase ca şi ale celorlalţi doi.

Dar sînt mai puţine, într-adevăr.

Din tot ce există pe lumea asta, Poezia e cel mai proape de Teologie.

Marius Cruceru a zis că nu le are cu Poezia.

Andrei Croitoru nu pare nici el interesat de Poezie, ca fiind cea mai apropiată de Teologie.

Teofil Stanciu a practicat exercițiul poetic, dar nu în proximitatea Teologiei.

Aritmetica teologică pe care a practică Andrei Croitoru, poate matematică teologică, de nivel gimnazial, dezbracă Teologia de straiele ei poetice nobiliare.

La intervențiile înregistrate ale lui Andrei Croitoru, parcă avem de-a face cu ședințe de analiză și (auto)critică, unde, cu mînie proletară (fariseică?) sînt înfierați cei care au ajuns pe Patul lui Procust al acestui tînăr palavragiu.

Existența lui Andrei Croitoru, multele lui zeci de polemici publice, pe subiecte importante, s-ar putea să devină principalul fenomen al mediului confesional evanghelic românesc din a treia decadă a secolului XXI.

Dar SMÎNTÎNA? Unde e SMÎNTÎNA?

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Postlegămîntul sau teologia nonpoetică a lui Andrei Croitoru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s