„În toți anii ulteriori ai „tranziției“ (cînd ne căutam nu doar drumul geopolitic, găsit după 1997, ci și o altă fizionomie comunitară), cultele, începînd cu BOR, au devenit supervizibile într-o primă etapă și mult mai discrete în cea de a doua, cînd media au început practic să identifice „viața religioasă“ cu spațiul ortodox. În fond, aici doream să ajung. La faptul că, deși există și se bucură de o libertate necenzurată, restul celor 17 culte din România și-au pierdut treptat vizibilitatea. Au devenit microcosmosuri închise, care comunică intern, fără să mai apară ca subiect de presă națională.
Cum se explică această asimetrie între omniprezența ortodoxă și discreția autoreplierii celorlalte culte legale? În primul rînd, prin rezolvarea anumitor chestiuni litigioase: mai toate cultele și-au primit înapoi multe proprietăți confiscate de regimul comunist. După ce acaparase cronica primilor ani ’90, zgomotosul conflict patrimonial dintre BOR și Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică)…
Vezi articolul original 72 de cuvinte mai mult
RoEvanghelica 