nu vreau să-mi trăiesc viața
într-un carusel al evenimentelor
ci pe un linghișpir al răspopiților
în căutarea ambroziei adevărului
să-mi toarne Cerul ploaie timpurie
și ploaie tîrzie
peste pletele mele cărunte
peste zîmbetele mele smerite
să-mi port bătrînețile cu uimire
și toiagul cu îndîrjire
cerșind îndurare cerească
peste planeta obosită
întunecate seri coboară uneori
să mă cuprindă-n brațe
eu mă ascund după tristeți și ploi
ca un adolescent-ofrandă
exilat întru Cuvînt și Mister
într-un univers prea terestru
unde caruselul evenimentelor
concurează linghișpirul răspopiților
unde post-adevărul colonizează creierele
și inima și versul
unde ursul panda e precum grizzly
dar ceva mai mic mai drăguț
monoteiștii tereștri mă exasperează
eu vreau să mă învîrt cu Pămînt cu tot
ei vor să-l supună cu tot cu mine
adolescentul-ofrandă rătăcit
printre umanoizi ultramodernizați
printre matematici hiperdezvoltate
dar cu jalnică detentă spirituală
în mijlocul unui cîmp de lalele negre
au descoperit postulate mărețe
și cu…
Vezi articolul original 18 cuvinte mai mult
