Ȋntr-o instructivă lecţie de teologie pentru ochişori micuţi (şi capete ceva mai măricele, aş adăuga eu) Marius Cruceru se atinge, dincolo de subiectul principal, hirotonisire vs. ordinare (adică despre ce pățesc pastorii, dacă nu se popesc), şi de o temă care ȋmi pare ȋncă destul de nelimpezită ȋn cămara de esenţe teologice baptiste: preoţia universală.
Ȋnţeleg prima parte afirmată de autor, un punct de plecare solid, care merită ceva mai multă reflecţie şi teoretizare: distincţia ȋn plan ontologic. Preotul ortodox se bucură prin hirotonire de un har special (inatacabil, chiar ȋn condiţii de nevrednicie), unul care ȋn cazul unui pastor este definit exclusiv ȋn termenii slujirii bisericii dintr-o poziţie vremelnică.
De acord, aşa procedăm la noi, la baptişti. Facem un pas mai departe …
„Noi nu îi aşezăm pe slujitorii evanghelici într-o altă treaptă eclesială de slujire.” ne spune Marius Cruceru. Ba da, o facem: eu nu pot să oficiez…
Vezi articolul original 988 de cuvinte mai mult
RoEvanghelica 