„În vremuri pandemice, apelul la milă, responsabilitate, toleranță și moralitate — în calitatea lor de valori închise, adică rupte de sursa lor supranaturală — devine un apel nu doar inutil, ci de-a dreptul ridicol.
Responsabilitatea față de celălalt e o “nebunie”, un risc pe care e plauzibil să ți-l iei doar dacă te știi capabil să înfrunți atât ansamblul amenințător al realului, cât și detaliile sale cele mai spurcate și mai lipsite de carismă, materiile cu ochi tulburi și secreții nazale, relele pe două picioare umplând portbagaje cu conserve și hârtie igienică — lucruri mizerabile care-ți stau sub nas și care-ți paralizează nu doar rațiunea, ci și gândirea magică, câtă vei fi având.
Ai totuși ocazia să afli astăzi că nimeni — dar absolut nimeni! — nu trăiește doar de ochii lumii. Constați că tu însuți trăieși pentru tine însuți și că revendicarea propriei existențe poate lua forma unui act de violență. Mizeria din tine și mizeria din jur hrănește și confirmă cele mai cinice diagnostice. Lumea se declară scârbită de ea însăși. Ordinea care părea că se-ntrevede, se retrage. Un vid nou se-așterne în fața ochilor tăi larg închiși.”
RoEvanghelica 
A republicat asta pe RomaniaEv.
ApreciazăApreciază