Dumnezeu în mâinile unor atei furioși

dyo

Există momente în viață când ni se oferă ocazia de a pricepe valoarea unor discursuri ale celor poziționați diferit în lumea asta mare a ideilor și credințelor într-o lumină mult mai caldă decât până acum. De pildă, citind postările mânioase ale unor Lucian Mândruță și Andrei Caramitru cu referire la credincioși, ți se face dor de idealismul benign al lui Dawkins, cel care ne îndemna să renunțăm la eresuri pentru a ne trăi viețile din plin, bucurându-ne de frumusețea aventurii pe care ne-o oferă științele (sunt curios cum mai funcționează îndemnul în aceste zile, dar … altădată). Despre Albert Camus, Steinhardt avea numai cuvinte de prețuire: aceștia sunt ateii cu care să tot ai parte la conversații despre rosturile lumii! Până și pe incisivul Christopher Hitchens l-am putut vedea, nu o singură dată, arătând un minim (sau chiar mai mult) respect celor cu care se duela în dezbateri (de exemplu…

Vezi articolul original 481 de cuvinte mai mult

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s