cînd moartea e din nou în stradă
simțim cum iarăși sîntem pradă
cum Cerul e departe în văzduh
și cum ne întristăm în duh
cînd boldul morții iar e greu
ne însoțește umbra pe traseu
cînd ne privim în ochi copiii
simţim în ceafă şi zapciii
cînd plîngem și ne tînguim
vorbim tăcerea și plutim
între tărîmuri pline de mister
între pămînt și minunatul Cer
Nu ne uita Părinte sfinte
adu-ți din nou de noi aminte
să învățăm cum să murim frumos
precum trăirăm prin Hristos
RoEvanghelica 
A republicat asta pe RoEvanghelica.
ApreciazăApreciază