În 9 martie 2020, Samy Tuțac a scris pe contul său Facebook o postare reprezentativă pentru devoționalismul superficial, populist, antiintelectualist și nonteologic din ghetoul pocăiesc.
Că penticostaloizii sînt obsedați de nemernicul clişeu ‘post şi rugăciune’, ei nu prea au teologie, e de înţeles. Dar că un baptistoid precum Samy Tuțac își permite să meargă pe calea devoționalismului nonteologic, asta e strigător la cer.
Chiar dacă afirmă spre finalul postării că în Isaia 58 aflăm ce este un „post adevărat”, Samy Tuțac indică prin postarea sa că nu a acordat atenție tocmai acestui pasaj pe care îl indică.
POSTUL este un OSPĂȚ. Postul nu este „abţinerea de la mâncare și focalizarea asupra vieţii spirituale”, ci ‘abuzul’ de BUNĂTATE. Postul nu înseamnă în prinmul rînd abţinere, ci înseamnă un OSPĂŢ, atît pentru cel care îl practică, cît şi pentru cei cărora le oferă din OSPĂŢUL său.
Postul are de a face cu ILUMINAREA (Isaia 58:8), pe care Samy Tuțac nu o amintește (decît cu referință la Daniel 9), cum nu amintește nici neprihănirea.
Atunci lumina ta va răsări ca zorile,
și vindecarea ta va încolți repede;
neprihănirea ta îți va merge înainte,
și slava Domnului te va însoți.
Să remarcăm și formulările din Daniel 9:3.
Și mi-am întors fața către Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă.
Ei, nici chiar așa!.. Sac și cenușă!?…
Nici un îndemn contemporan al nemernicului clişeu ‘post şi rugăciune’ nu îndeamnă la postul „în sac și cenușă”.
În schimb, Samy Tuțac face următoarele sugestii:
„Pe parcursul postului, roagă-te, citeşte Scripturile, cântă şi citeşte materiale devoţionale.”
Devoţionale, nu TEOLOGICE!…
‘Post şi rugăciune’ devine, rapid, ‘studiu şi cîntare”.
Din nou, postul plăcut lui Dumnezeu e un OSPĂȚ.
Un OSPĂȚ al bunătății.
Un OSPĂȚ al binecuvîntării pentru cei care sînt în nevoie și un OSPĂȚ al iluminării pentru cel care practică postul PLĂCUT lui Dumnezeu.
În mod fals logic și teologic, Samy Tuțac indică motivele postului:
„-Postul este o practică biblică (Matei 6:16).
-Pentru a fi ascultat de Dumnezeu (Isaia 58:4,9).
-Pentru eliberare (Isaia 49:24-25).
-Pentru a primi lumină (Daniel 9:2,3,21-22).
-Pentru sănătate şi vindecare (Isaia 58:8).”
1. În Matei 6:16 nu este vorba de post, ci de rugăciune.
În Noul Testament postul apare doar în cîteva locuri: rugăciune şi post (Marcu 9:29, Matei 17:21), cu post și cu rugăciuni (Luca 2:37), cu postul și cu rugăciunea (1 Corinteni 7:5), postului (Fapte 27:9), postești (Matei 6:17-18), postiți (Matei 6:16), posteau (Fapte 13:2), postit (Matei 4:2, Fapte 13:3, Fapte 14:23), posteasca (Marcu 2:18, Luca 5:34).
Nemernicul clișeu ‘Post şi rugăciune’ (de unde o fi apărut?) nici măcar nu are formula din Noul Testament: Rugăciune și post (Marcu 9:29, Matei 17:21).
Cine dorește poate să caute de cîte ori apare postul în Vechiul Testament și de cîte ori e în legătură cu rugăciunea.
Samy Tuțac nu menționează nici unul dintre cele 3 pasaje din Noul Testament în care apare postul.
2. Cele 5 motive sugerate de Samy Tuțac nu conțin tocmai acțiunea DE BAZĂ din Isaia 58, care are de a face cu dezlegarea lanțurilor răutății în mod CONCRET:
– deznoadă legăturile robiei
– dă drumul celor asupriți
– rupe orice fel de jug
– împarte-ți pîinea cu cel flămînd
– adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost
– dacă vezi pe un om gol, acoperă-l
– nu întoarce spatele semenului tău
ATUNCI… vine iluminarea, vindecarea, neprihanirea.
Dumnezeu reproșează ‘ritualiştilor’:
– în ziua postului vostru, vă lăsați în voia pornirilor voastre și asupriți pe simbriașii voștri
– Iată, postiți ca să vă ciorovăiți și să vă certați, ca să bateți răutăcios cu pumnul; nu postiți cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus
3. Nu înțeleg de ce Samy Tuțac se folosește textul din Isaia 49:24-25.
Se poate lua prada celui puternic? Şi poate să scape cel prins din prinsoare?
„Da, zice Domnul, prada celui puternic îi va fi luată, şi cel prins de asupritor va scăpa; căci Eu voi lupta împotriva vrăjmaşilor tăi şi voi scăpa pe fiii tăi.
4. Samy Tuțac se folosește de textul din Daniel 9 și nu de textul din Isaia 58, unde e vorba de LUMINĂ!
Este evident, însă, că textul din Isaia este textul principal pentru chestiunea postului. Însuşi Samy Tuțac afirmă că în Isaia 58 aflăm ce este un „post adevărat”.
„Chiar dacă postul se traduce „a nu mânca”, postul creştin se referă la mai mult decât abţinerea de la alimente sau necesităţi fizice; este o viaţă de sacrificiu pentru Dumnezeu. În Isaia 58 aflăm ce este un „post adevărat”. Nu este o acţiune izolată de smerenie şi reverenţă faţă de Dumnezeu, ci o viaţă de slujire pentru alţii. Isaia afirmă că postul este o acţiune de smerenie, distrugerea lanţurilor răutăţii, dezlegarea jugului, eliberarea robilor, hrănirea şi dărnicia pentru săraci.”
5. În Isaia 58 e vorba de vindecare, dar mai întîi e menționată LUMINA, iar după vindecare e menționată neprihănirea.
Găsim (prea) multe postări despre nemernicul clişeu ‘post şi rugăciune’. Iată una de pe contul Facebook al Bisericii Maranata Nürnberg/Fürth (Germania).
Postarea are un climax vizual:
What the fuck?!…
În ultimii ani, pocăiţii (ignoranţi și aroganți) au abuzat spațiul virtual cu NUMEROASE apeluri la ‘post şi rugăciune’.
Liderii baptistoizilor şi penticostaloizilor, precum și diverse figuri publice din ghetoul pocăiesc, au lansat apeluri peste apeluri.
Am atras atenția încă de acum 6 ani despre necesitatea unei teologii a rugăciunii:
Teologia rugăciunii… la evanghelici?
Reiau argumentul central din prima postare (01.01.2020) din seria „Berbecisme”:
Rugăciunea NU este centrul vieții creștine comunitare. Fundamentele organismului eclesial sînt enumerate în Fapte 2:42 – învățătura apostolilor, legătura frățească, frîngerea pîinii, rugăciuni (liturgice?).
Trebuie să devenim suspicioși de fiecare dată cînd este pus accentul doar pe unul dintre cele 4 fundamente.
„Rugăciunea e arma mea”, afirmă Tony Berbece într-o postare din decembrie 2019. Și în altă postare: „Fiind cuplat la rugăciune ești cuplat la curajul Duhului și ai o viziune supranaturală.”
Cine ar avea curajul să-l contrazică?
Efeseni 6!
11. Îmbrăcați-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului.
12. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sînt în locurile ceresti.
13. De aceea, luați toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămîneți în picioare, după ce veți fi biruit totul.
14. Stați gata, dar, avînd mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii,
15. avînd picioarele încălțate cu rîvna Evangheliei păcii.
16. Pe deasupra tuturor acestora, luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău.
17. Luați și coiful mîntuirii și sabia Duhului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu.
18. Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta, cu toată stăruința, și rugăciune pentru toți sfinții
19. şi pentru mine, ca ori de cîte ori îmi deschid gura să mi se dea cuvînt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei.
ARMURA creştinului nu este „post și rugăciune” (varianta penticostaloidă care a invadat și mediul baptist).
În urma unui studiu care a durat 10 ani, organizația Life Way din SUA a ajuns la două concluzii cu privire la maturitatea spirituală:
1. Citirea zilnică a Bibliei este disciplina nr. 1 care favorizează dezvoltarea spirituală;
2. Citirea zilnică a Bibliei influențează toate celelalte discipline. Oamenii care o practică sunt mai generoși, mai activi și mai influenți.
„Un om al rugăciunii va îndrăzni mereu mai mult ca toți ceialați, va crede mai mult ca toți ceilalți și va face mai mult ca toți ceilalți. Fii un om al rugăciunii! Dacă te întrebi ce ți-a lipsit în viața de credință de nu ai adus rod, crede-mă, e vorba de rugăciune!”, zice Tony Berbece.
Nu-l credeți!
Credeți ce zice Biblia, nu gargara penticostaloizilor.
Ce zice TOATĂ Scriptura, nu doar versetologia pocăiască de doi bani!
Pînă și Tony Berbece își însdeamnă cititorii: „Cămara minții tale să fie umplută cu Scriptură și în anul care-ți stă în față.”
PRECIZĂRI FINALE
A. Această postare nu este un eseu despre vreun subiect, ci o replică care denunță prestația publică superficială a lui Samy Tuțac (și a altora).
B. Lupta cu clișeele din ghetoului pocăiesc este de LUNGĂ durată, trebuie să ne înarmăm cu răbdare și competență.
C. Trebuie să facem NEAPĂRAT distincția între subiectele principale, importante și cele secundare. Disciplină, disciplină și iar disciplină!
D. Lașitatea pastorilor baptiști și penticostali se arată mai ales în astfel de momente decisive, cînd aceștia ALEG, din diverse motive, să nu se implice în astfel de polemici publice.
Din seria REPLICI
Despre practica excomunicării – Replică lui Vasile Filat
Postmodernism – Replică lui Iosif Țon
Atenție la lipsa de mînie – Replică unui articol apărut pe blogul lui Daniel Brânzei
Behăitul evanghelicilor români – Replică lui Samy Tuțac
Despre conflict – Replică lui Andrei Jurescu
Amabilitatea, un concept ambiguu – Replică lui Mihai Huşanu
Tolba cu tîmpenii (000088) – Replică lui Chris
Zeciuiala – Replică lui Vladimir Pustan
Templul Duhului Sfînt – Replică lui Marius Cruceru
Patologie baptistă – Replică la articolul lui Marius Cruceru despre provocările baptiștilor din acești ani
Despre Biserica Providența Oradea – Replică lui Iosif Țon
De ce să (NU) mergem la biserică – Replică lui Peter Rong și lui Samy Tuțac
Despre curaj, adevăr și responsabilitate – Replică lui Samy Tuțac
Să nu fim doar morali, ci spirituali – Replică lui Florin Ianovici
Biserica nu este NICIODATĂ un loc – Replică lui Viorel Iuga
Biserica nu este NICIODATĂ un loc – Replică lui Alex Neagoe
Fundamentele Bisericii – Replică lui Luigi Mițoi
Cînd temeliile se surpă – Replică lui Vasile Taloș
Referendumul NU este buricul Împărăției lui Dumnezeu – Replică lui Viorel Iuga
Isus NU e Învațătorul, ci Domnul și Mîntuitorul – Replică lui Luigi Mițoi
Despre FUNDAMENTELE Bisericii – Replică lui Romică Iuga
Despre polemică – Replică lui Samy Tuțac
RoEvanghelica 