Scripturi, nu Biblia

Alin Cristea: Eu nu citesc Biblia (carte), eu citesc Scripturile.

O distinctie axiologica tine de tipul de scriere: E vorba de un text sacru. Pot adauga insa si distinctia teleologica: Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri: patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii. (Evrei.4:12)

Distinctia cu care lucrez insa la nivelul median pe Internet este cea istorica: Isus nu a citat dintr-o carte (biblos), ca nu exista asa ceva pe vremea aceea. Isus a citat din Scripturi. Isus catre Saduchei: Va rataciti! Pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. (Matei 22:29)

Ideea de Biblie / carte distrage atentia de la sensul teologic si cel teleologic ale conceptului de Scripturi. Mai ales acum, cind oamenii sint obisnuiti cu carti (si cu scoala). La inceputul secolului XX insa 90% dintre romani erau analfabeti. CARTEA sfinta era un concept chiar luat in seama. Postprotestantii (baptistii si crestinii dupa Evanghelie) au avut succes cu raspindirea Scripturilor.

Acum citiva ani, intr-o predica la penitenticarul din Oradea, le-am spus oamenilor ca ar trebui sa-si inchipuie Biblia ca fiind vie, astfel incit, daca eu nu o mai tin in miini, ea ramine in aer, intrucit contine Viata. Ma refeream, desigur, la Scripturi, nu la un produs editorial. Acelasi lucru l-am spus si altora, in ultimii ani. Resping bibliolatria postprotestantilor.

Ovidiu Pecican imaginea e foarte pregnantă. mi-ar plăcea să o citesc – eventual într-o postare – mai dezvoltată și mai amplu articulată: Biblia vie, suspendată într-un spațiu, topos specific, iradiind viață pentru toți, dincolo de timp și dincoace de el

Alin Cristea:

Biblia nu iradiaza viata decit daca e tratata ca Scripturi. Urmatoarea chestiune e legata insa de cum tratau fariseii Scripturile: nu reuseau sa gaseasca in Scripturi pe Domnul Scripturilor. Asadar, faptul ca avem Biblia in miinile noastre, faptul ca o citim (ca pe o carte), faptul ca sintem intr-adevar interesati de Scripturi, de textul sacru, nu conduce neaparat la dobindirea vietii eterne. Mecanismul prin care ni se ofera VIATA e mai complex si, in acelasi timp, simplu. Dupa cum zicea si Brancusi: Simplitatea in arta este, in general, o complexitate rezolvata.

Scripturile reprezinta Cuvintul lui Dumnezeu. Acestia sint termenii pe care ma straduiesc sa-i folosesc in ultima vreme. Biblia este un concept demonetizat prin abuz. Plus ca e vazuta mai degraba ca un produs cultural (precum Coranul). Nu obisnuiesc sa citesc mult din Scripturi. Evit sa folosesc termenul consacrat de studiu biblic. Nu noi studiem Biblia, Biblia ne studiaza pe noi. Nu noi citim Scripturile, Scripturile ne citesc pe noi. Sintem fiinte conceptuale, narative si doxologice, precum Scripturile contin concepte, narativitate si teleologia inchinarii. Scripturile nu sint insa un tratat teologic. Intr-un sens larg, depling organizarea vietii moderne in care scoala are cea mai importanta influenta, atit cantitativ, cit si calitativ. Mintea noastra e (de)formata scolastic, nu holistic (precum o au copiii, care percep lumea in mod unitar, holistic, vital). Poate ca cea mai evidenta forma de reactie / fermecare holistica, pe linga indragostire, e atunci cind fluieram o arie dintr-o opera celebra. Ma astept, deci, ca atunci cind un umanoid se intilneste holistic cu Divinitatea, sa inceapa sa fluiere precum un indragostit. Nu a inteles prea multe, dar a inteles esentialul. Meditind (zi si noapte) la Cuvintul lui Dumnezeu, omul isi converteste indragostirea in iubire (concreta si metafizica). Meditarea are de a face cu constiinta, instrumentul terestru de lucru al lui Dumnezeu. Vechiul Testament si Noul Testament sint pline de exemple in care constiinta (care trebuie pastrata vie) e confruntata cu voia lui Dumnezeu. Natan si David, dar si Adam, Avraam, Iacov (care primeste numele de Israel), interventia categorica a lui Fineas. In Faptele Apostolilor avem interventia categorica a Divinitatii, care pedepseste cu moartea… minciuna. Asadar, intilnirea cu IDEILE lui Dumnezeu, in Scriptura (si in viata), e cel mai minunat sau cel mai dur eveniment din viata unui umanoid. Petru a plins si s-a pocait, Iuda s-a plins si s-a spinzurat.

https://www.facebook.com/alin.cristea.9

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s