Această atitudine indică de obicei o inapetență pentru conversație, o iritare datorată faptului că CELĂLALT se poziționează altfel decît vrei, o sterilitate argumentativă și, în definitiv, o procedură inutilă, căci toți știu că e blogul tău… Dar așteaptă să vadă ce faci cu el…
Așa cum am arătat cu alte ocazii, un blog nu există în mod autonom, pe un perimetru total controlat de administratorul blogului.
Modelul bloggingului e mai degrabă cel al surfingului, în care aștepți valul și te duci cu el – nu ai val, faci exerciții, de echilibristică, pe mal, și îți lustruiești placa, în așteptarea valului -, decît cel al iachtingului, în care (crezi că) ai control asupra tuturor pîrghiilor și stabilești, în bună măsură, viteza ambarcațiunii… Dar și acolo contează, în cele din urmă, vîntul… 🙂
Situațiunea e cu atît mai clară în blogosfera EVANGHELICĂ, unde strănută vreun pătrățos la Oradea și se iscă…
Vezi articolul original 239 de cuvinte mai mult
