„Primul număr al revistei electronice Salt Street Journal a apărut în 19 aprilie 1999, iar ultimul, revista cu numărul 155 a apărut pe 17 martie 2003. Aproape patru ani de existență, cu doar câteva întreruperi. Revista apărea duminica dimineața și era distribuită prin email inițial la circa 70 de adrese, ajungând spre final să fie trimisă la peste 700 de adrese. Numărul real al cititorilor era însă mult mai mare, căci mulți dintre cei care o primeau o trimiteau mai departe altora, din cercul lor de prieteni.
SSJ a fost un fenomen, nu doar pentru că era prima revistă de acest fel, ci pentru că a propus celor din bisericile evanghelice, mai ales celor tineri, un nou limbaj mai puțin artificial, mai autentic, o desprindere radicală de jargonul pietist care domina evanghelismul, mai ales în vremea aceea. Acest act de mare curaj este cel care a făcut ca revista să fie dintru început extrem de deranjantă pentru autoritățile eclesiale evanghelice, pentru care revista a fost suspectă și considerată periculoasă pentru pacea sistemului pe tot parcursul existenței acesteia.
Celebrul scandal (cel puțin în acei ani) din jurul exmatriculării din Universitatea Emanuel din Oradea a unor studenți pe motiv că ar fi ascultat în cămin o nevinovată melodie pop – oficial, altfel suna explicația, dar pornea totuși de la acest fapt – a ridicat revista la un nivel de notorietate în lumea confesională evanghelică pe care autorii ei nu l-au intenționat și nu l-au sperat. Cel puțin nu pentru asemenea motive. SSJ-ul a fost însă, cred eu, ceea ce trebuia să fie, la momentul potrivit, pentru a scoate la iveală spiritul autocratic, moștenit din comunism, cu care erau conduse instituțiile evanghelice în acel moment istoric, iar unele dintre ele și acum.
RoEvanghelica 
A republicat asta pe RoEvanghelica.
ApreciazăApreciază