„Ceea ce constat personal de mai mulţi ani, şi o fac şi alţi jurnalişti, este amplificarea, în Franţa, a unor forme radicale şi amalgamate de ură: împotriva globalizării, dar şi a statului, împotriva capitalismului, dar şi a poliţiei, împotriva băncilor, dar şi a guvernului, împotriva preşedintelui, dar şi a democraţiei, împotriva patronilor, dar şi a simbolurilor statului… Nu ţin cont în această enumerare de ura apărută în marile suburbii, în sînul unei populaţii provenind din imigraţie, împotriva evreilor şi a tot ceea ce este francez… Într-o carte apărută anul trecut, intitulată Arhipelagul francez (Editura Seuil), politologul Jérôme Fourquet analizează Franţa ultimelor decenii şi ajunge la concluzia că vechea naţiune sudată s-a fragmentat şi că societatea franceză a devenit un fel de arhipelag, altfel spus ar fi formată acum din „insule“ care se îndepărtează unele de altele. Ataşamentul tuturor faţă de o unică republică indivizibilă ar ţine de domeniul trecutului, iar mişcarea „vestelor galbene“ ar fi încă o exemplificare a acestei dezagregări.
Dacă Franţa n-ar fi în continuare unul dintre plămînii Europei poate că nu m-aş îngrijora atît de mult din cauza acestor analize. Arhipelagizarea Franţei, dacă este reală, riscă să aibă însă efecte şi asupra Europei…”
http://dilemaveche.ro/sectiune/pe-ce-lume-traim/articol/ura-si-violenta-in-democratie