„Nu este întâmplător faptul că Revoluția din 1989 a izbucnit la Timișoara, după cum probabil că nu este întâmplător nici faptul că revolta muncitorilor din 1987 a avut loc la Brașov, și nici faptul că rezistența anti-comunistă a fost atât de îndârjită și de stoică în Munții Apuseni. Da, probabil că nu este întâmplător faptul că Revoluția a început la Timișoara, pentru că scăpărarea scânteii revoltei a avut nevoie de un context cultural și social favorabil, care să permită acest lucru. Aș aminti în acest sens caracterul multicultural al locului, atât cu dimensiunea sa ecumenică, cât și cu cea de coexistență și împărtășire reciprocă între diversele grupuri etnice – ceea ce a făcut posibil ca acei credincioși baptiști români, și ceilalți etnici romăni (și nu numai) din Timișoara, să se alăture veghii grupului de enoriași maghiari ai unui pastor reformat, transformând apoi acel act de solidaritate într-un protest general îndreptat împotriva regimului. Nu mă voi apuca să recit aici numele celor căzuți la Revoluție, la Timișoara, și care au aparținut tuturor grupurilor etnice și religioase – dar care au fost, mai întîi și întîi, timișoreni și solidari unii cu alții. Dar aș aminti aici și caracterul cultural ”deschis” și racordat la lumea largă al acestei regiuni, caracter facilitat pur și simplu de apropierea de – și de schimburile culturale cu – culturile țărilor vecine. Astfel, nu a fost întâmplător faptul că revoluționarii timișoreni au ales să transmită petiția cu doleanțele lor consulului Iugoslaviei la Timișoara, informându-l și despre evenimentele petrecute în oraș – pentru că aveau încredere în acesta (și, implicit, în vecinii de la sud), fiindcă noi toți am crescut expuși la cultura vecinilor slavi (ca de exemplu, posturile de televiziune iugoslave). Cu alte cuvinte, specificul Timișoarei și al regiunii Banatului a oferit terenul prielnic pentru ca toate acestea să se întâmple, pentru ca oamenii locului să aibe curajul și conștiința civică de a se ridica împotriva regimului, precum și conștiința solidarității cu ceilalți concetățeni. Iar scânteia aprinsă la Timișoara s-a transformat într-o vâlvătaie ce a cuprins întreaga țară, odată ce localitățile din Banat, Ardeal, și din celelalte regiuni ale țării – precum și Bucureștiul – s-au ridicat, la rândul lor, fiecare aducându-și propria contribuție la revolta comună, națională. Da, fiecare regiune și-a adus contribuție proprie, specifică, mai mult sau mai puțin intensă – și cu toții am beneficiat de aceasta.”
http://www.contributors.ro/administratie/dupa-30-de-ani-v-romania-regiunilor
RoEvanghelica 