„Durerea singurătăţii este una dintre căile prin care Dumnezeu vrea să ne capteze atenția.”, scria Elisabeth Elliot, pornind de la reflecția lui C.S. Lewis, conform căreia durerea este megafonul lui Dumnezeu – „El ne șoptește în bucuriile noastre, ne vorbește prin conștiința noastră și strigă la noi în durerea noastră.”
C.S. Lewis a cunoscut durerea singurătății – s-a căsătorit la 58 de ani cu Joy Gresham, care a murit după 4 ani.
Elisabeth Elliot a cunoscut durerea singurătății – după mai puțin de 3 ani de căsnicie, soțul ei, Jim Elliot, a fost ucis, împreună cu alți misionari, de către indieni din estul Ecuadorului, în 1956. Fetița lor încă nu împlinise un an.
După 2 ani, Elisabeth Elliot s-a dus la acel trib, pentru cîțiva ani, împreună cu fiica ei de 3 ani.
În 1969, s-a căsătorit cu un profesor de teologie, care a murit după 4 ani.
La începutul cărții sale, Cărarea singurătății, Elisabeth Elliot scrie:
„Cred că subiectul singurătăţii este permanent în actualitate pentru fiecare dintre noi, în fiecare anotimp al vieţii noastre. În viaţă, fiecare om trăieşte „clipe” de singurătate. Nu pot fi evitate. Important este să ştim cum să „trăim”, cum să trecem prin aceste clipe de singurătate, nicidecum să căutăm o modalitate prin care să le „alungăm”.Unora ne sunt „hărăzite” mai multe, altora mai puține, astfel de clipe, însă important este să descoperim că singurătatea nu înseamnă doar suferință, ci este și un „dar divin”.”
Singurătatea nu este, aşadar, o dimensiune tragică a destinului; ea poate fi, dimpotrivă, un vector divin al aventurii spirituale în care sînt implicaţi miliarde de umanoizi.
Arhetipul suferinței și al singurătății este Iov. Dar avea reflexul de a-i mulțumii lui Dumnezeu pentru tot.
Iosif a pătimit și el din pricina singurătății. Frații săi l-au vîndut, căci Făuritorul de vise în vîrstă de 17 ani îi făcea să se simtă stingheri.
Iacov, tatăl lui Iosif, l-a jelit multă vreme, din pricina minciunii fraților lui Iacov, care i-au adus celebra haină a lui Iosif muiată în sînge.
Minciuna generează singurătate.
Adevărul generează un altfel de solitudine.
Minciuna, răutatea, rasismul, xenofobia duc la apariția ghetourilor de izolare și de exterminare.
Oamenii se simt singuri pentru că… sînt oameni.
Oricîte metode de terapie inventează, oamenii nu pot elimina singurătatea din viața lor, întrucît face parte din natura umană.
Dar asumarea singurătății are de a face cu libertatea decizională.
TREBUIE să decidem ce facem cu această dimensiune a personalității umane.
Și nu doar o dată trebuie să decidem, ci în MULTE momente ale vieții.
Nu avem nevoie de o zi întreagă pentru a ne lua pulsul singurătății, uneori sînt de ajuns 10 minute de singurătate pentru a ne întrista semnificativ.
RoEvanghelica 