Cum stau de 7 ani in chirie (fara sa am un venit lunar), dupa ce sotia mea a divortat (dupa 20 de ani de casnicie), cam stiu cite ceva despre singuratate.
Dar nu ma intreaba nimeni… 🙂
Unul dintre aspectele singuratatii e ca… avem nevoie de singuratate (intr-o anumita masura).
N-am putea invata pentru examene, n-am putea invata o limba straina, n-am putea invata sa cintam la un instrument fara momente consistente de siguratate.
N-am putea scrie poezii, n-am putea compune muzica…
N-am putea medita la Cuvintul lui Dumnezeu…
N-am putea folosi constiinta pe baza dezvoltarii discernamintului (moral si spiritual)…
Dar chestiunea singuratatii e confundata cu cea a insingurarii…
Cum am scris de citeva ori, daca vreau sa fiu singur, stau acasa, daca vreau sa fiu si mai singur ma duc la biserica.
Oricum, in discutie, nu e singuratatea (si/sau insingurarea), ci gestionarea singuratatii.
Nu intentionez sa scriu acum mai multe, vreau sa imi exprim dezamagirea pentru modul mediocru in care scriu un pastor penticostal si un pastor baptist despre singuratate, cu ocazia chestiunii zilei.
E vorba de Toni Berbece si Sorin Cigher, ale caror productii eseistice se afla pe nemernicul tabloid NewsNet Crestin.
Ii consider exponentii mediocritatii pastorilor baptisti si penticostali.
Ma astept sa apara si alte astfel de productii mediocre, care sint mult prea devotionale fata de slaba consistenta axiologica (ca sa nu mai vorbesc de mediocritatea creativa).
Cum ar fi daca s-ar organiza un seminar, cu pastori baptisti si/sau penticostali, in care sa fie prezentate punctele slabe ale unor astfel de minieseuri, cit si moduri mai consistente si mai creative de abordare a unui subiect care tine de lumea in care traim si care e tot timpul la moda – ca tot timpul mor oameni in singuratate.
Tragedia e ca inainte de a muri in singuratate TRAIESC insingurati.
RoEvanghelica 