pseudonostalgii (1)

ca o fetiţă privind uimită
în oglinda trecutului
mă strecor între azi și mîine
desfigurat de ridurile timpului
care îmi înnoiește pașaportul
cu prețul vămilor cenușii
care-mi pun ștampila vremii
la fiecare ținut străbătut

nu sîntem decît zbor neterminat
aripi în contratimp
joc secund al toboșarului cosmic
care învîrte planetele
ca pe un orologiu obosit
dăltuit cu spaimele noastre
și cu copilărismul nostru

singurătatea nu e singurătate
fără ecoul mundan al cerului
fără norii mîniei copilului
care regăsește în oglinda trecutului
ziua de mîine glorioasă
cu pașaport expirat

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la pseudonostalgii (1)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s