Constat cu multă mîhnire că nu există reflexul reformulării, al reluării expresiei într-o altă formă mai potrivită cu ethosul creștin-evanghelic.
Asta poate și pentru că cultura română este una minoră, orală. Dacă ne referim la mediul evanghelic, pastorul mai degrabă ar predica în 4 biserici într-o duminică decît să scrie un articol de jumătate de pagină, pentru care poate ar trebui să muncească mai mult decît pentru o predică.
Cum vor fi prezenți evanghelicii în societate, cum se va auzi vocea liderilor pentru a aduce vești bune acolo unde sînt crize, dacă se va perpetua incultura dialogului, dacă se va merge în continuare pe tușe grosiere, nu pe nuanțări necesare oricărui proces diplomatic?
http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2010/01/10/saptamina-de-rugaciune-7-incultura-dialogului/
RoEvanghelica 