„De fapt, alegerea vorbelor cu care califici uciderea lui Soleimani nu prea are legătură cu Soleimani. Mai întîi, e vorba despre președintele Trump. El a decis acțiunea, el s-a împăunat cu ea. Cum Trump a acumulat o cantitate enormă de ură și a reușit mobilizarea generală a unei imense neîncrederi (nu discut acum dacă meritat sau nu), uciderea lui Soleimani devine ea însăși controversată pentru simplul motiv că Trump este autorul. Sigur că, dincolo de ura ideologică (în această vîrstă a democrației, adversarul politic este răul absolut, iar tot ce face și spune este 100% greșit), se pot face și speculații reci, de strategie electorală. Poate că Trump a vrut să dea o lovitură de imagine în an electoral, imediat după ce Camera a decis să înceapă procedura destituirii sale, înainte ca procedura să ajungă la votul decisiv al Senatului și cu puțin timp înainte ca democrații să intre pe ultima sută de metri cu decizia candidatului lor la prezidențiale. În plus, administrația Trump cere să fie crezută pe cuvînt că uciderea lui Soleimani a fost necesară, pentru că iranianul pregătea noi atacuri antiamericane. Or, îi este destul de dificil lumii să-l creadă pe cuvînt pe Trump. Iarăși, nu discut dacă pe merit sau nu, dar neîncrederea opiniei publice internaționale în el este prea mare.”
http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/ura-si-frica
RoEvanghelica 