A fi lider înseamnă a fi slujitor

Din perspectiva crestina, a fi lider inseamna a fi slujitor. Isus a spus ca cel care slujeste este lider.

Asadar, chestiunea ar trebui reformulata: De ce unii lideri esueaza in a sluji?

Daca Iona a luat-o in cealalta directie fata de cea unde i-a spus Dumnezeu sa se duca, daca lui Petru a trebuit sa i se rectifice dioptriile spirituale ca sa-i includa si pe cei dintre neamuri intre cei mintuiti, daca MARI oameni din istoria crestinismului au avut caderi si au fost recuperati, ar trebui sa ne gindim la chestiunea slujirii ca fiind extrem de complicata. Ea tine mai putin de ghetoul confesional (local) si mai mult de lupta care se da intre imparatiile spirituale.

Avem destui oameni cu caracterul criminal al lui David, e nevoie de mai multi Natani.

Dumnezeu a ingaduit tragedii de o amploare de neconceput, atit razboaie cit si fenomene masive de crima – Holocaust, Gulag, genocidul armean, cel din Rwanda si altele, atit razboaie economice, cit mai ales razboaie reci intre IDEOLOGII.

Ma tem ca cei care sint interesati sa reuseasca ca lideri au o perspectiva reductionista, care, daca trece cumva de gheoul confesional (local), se opreste undeva, cel mult, in diaspora.

Este evident reflexul conducatorilor comunitatilor de crestini (evanghelici) de a se retrage in fata marii batalii cu mersul lumii.

Aceasta batalie are parametri culturali si spirituali.

Cu alte cuvinte, nu ar trebui crestinii doar sa se roage si sa aiba activitati specifice ale ghetoului confesional, de vreme ce menirea Bisericii e cu totul alta.

A vrea sa fii lider nu este o dorinta rea. Dar daca asta are de a face cu activitati mundane legate de „betoane si orhidee”, cum am lansat formula anii trecuti, atunci nu e vorba de a fi lider, nu e vorba nici macar de a fi un crestin lucid in IMPARATIA lui Dumnezeu.

Daca mutam focalizarea de pe conceptul secundar de Biserica pe conceptul de prim rang pe care l-au folosit Trimisul Isus si Botezatorul Ioan – Imparatia lui Dumnezeu, dimpreuna cu POCAINTA – atunci deja incepem sa privim in alte culori, in alte coordonate, chestiunea slujirii, care rezulta din modelul impus de Isus Serv-Imparat.

Cultura ghetoiza(n)ta a cintecelelor, rugacinelelor, predicutelor si mediocrelor relationari intre cei care sint la fel (Isus a spus ca nu e mare brinza, cit timp crestinii nu ii iubesc si pe dusmanii lor) TREBUIE inlocuita de un alt fel de cultura de tip spiritual.

E vorba de cultura libertatii (si responsabilitatii) spirituale.

Slujitorii vor sluji intotdeauna, indiferent daca au sau nu vreo functie, daca primesc sau nu bani si aprecieri, daca mai au de trait o zi sau un sfert de veac.

S-o rupem cu paginatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie.

Alin Cristea, 10.01.2020

NOTA

Am scris comentariul de mai sus la postarea lui Valentin Dedu:

De ce unii lideri eșuează, iar alții reușesc?

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s