„În forma ei cea mai simplă, societatea civilă reprezintă alipirea unei provocări colective de la bază la sistemul post-totalitar: redeșteptarea graduală a unor forțe adânc înrădăcinate, ținute mult timp în lesă prin presiunea intimidantă a mașinăriei statale autoritar-birocratice. Societatea civilă, ceea ce Václav Havel a numit metaforic forța vitală, este răspunsul la îmbrățișarea mortală a minciunii instituționalizate. Ca atare, societatea civilă a simbolizat un mit politic în sensul folosit de Georges Sorel: poseda o forță galvanizantă, inspira redeșteptarea socială și iriga imaginația socială.
În anii 1980, în Europa Centrală, mitul politic al societății civile a contribuit la constituirea unei sfere publice emergente și la regândirea strategică a principalelor opțiuni de opoziție. Să ne amintim că acest concept și-a câștigat faima doar după sleirea strategiei „reformelor de la vârf” ca urmare a înăbușirii Primăverii de la Praga și a declinului căutării neo-marxiste a „socialismului cu față umană”…”
RoEvanghelica 
A republicat asta pe RomaniaEv.
ApreciazăApreciază