Un comentariu pe contul Facebook al lui Teofil Stanciu – 13 decembrie 2019

Teofil Stanciu:

Subiect de meditație pentru liderii evanghelici

Cum ar fi să ai la fiecare 10 sau 20 de biserici un om care scrie bine? NU, nu predicuțe versificate slabe, nici propagandă religioasă, ci texte (ficțiune, eseu, poezie etc.) scrise cu talent și inteligență, într-un limbaj contemporan (nu în păsăreasca mediului) și în dialog cu marea cultură bine asimilată.

Iar la fiecare 50 sau 100 de biserici, un om de media bine pregătit, care să producă documentare, filme și alte materiale de calitate, nu doar chestii pentru uzul intern al comunităților.

Iar oamenii ăștia să fie susținuți moral, spiritual, profesional, financiar pentru a deveni o prezență publică de calitate, constantă, în societate. Asta dacă tot se vorbește despre războaie culturale, influențarea culturii și alte cele.

Alin Cristea:

1. Ca si in cazul altor subiecte importante, misionarismul cultural NU trebuie contextualizat in unitati functionale utilitariste precum biserici si pastori, ci in contextul mai amplu al perimetrului Imparatiei lui Dumnezeu. Daca Teofil Stanciu nu se raporteaza la acest concept de prim rang, ci la 10-20 biserici, respectiv „un om care sa scrie bine”, atunci pierde din vedere tocmai caracterul superior al conceptului de Imparatie a lui Dumnezeu in fata conceptului parohial (si regional) de biserica.

2. De fapt, nu e vorba de un om care sa scrie bine, ci de cultura libertatii critice – un om care sa critice bine. Dupa cum se stie, un critic literar se formeaza mai greu decit cohortele de scriitori. Desigur, aici nu e vorba de critica literara, ci de reflexul exercitiului critic, care sta la baza ORICARUI demers cultural (si confesional) si civilizational.

3. Nu e deloc surprinzator ca Teofil Stanciu e interesat de un om care sa scrie bine, nu de un pastor care sa predice bine sau de evanghelic care sa aiba compozitii muzicale BUNE. De asemenea, nu e deloc suprinzator ca Teofil Stanciu e interesat de „dialog cu marea cultura bine asimilata”. Discutia e ampla, lipsa unei reviste a evanghelicilor romani in care sa se dezbata astfel de subiecte lasa loc unor comentarii incompetente pe Facebook. L-am numit de zeci de ori pe Teofil Stanciu ca fiind cel mai bun eseist dintre bloggerii evanghelici (peste 1.000 de bloguri in lb. romana). Dar, in acelasi timp, uneori mi-am exprimat public opinia despre esecul lui Teofil Stanciu de a fi in relatie cu diverse figuri publice (ale evanghelicilor), fara a-si modifica fundamental stilul lui de… persoana eseistica.

4. E interesant, nu?, ca Dumnezeu nu l-a trimis pe Ilie la oameni bogati sa-l sustina, ci la o vaduva saraca care credea ca o sa moara. A trebuit ca si vaduva si Ilie sa-si schimbe punctul de vedere. Daca evanghelicii romani vor imbunatati putin ghetoul pocaiesc (in care unii precum Marius Cruceru, Teofil Stanciu si altii, scoliti, ‘eseizatori’, vor face o figura buna), atunci cei 30 de ani de libertate oferiti de catre Dumnezeu nu sint folositi pentru un progres real. Desi are de 2 ani posibilitatea de a scrie pe platforma Contributors.ro, Teofil Stanciu a scris doar… 4 articole! Iar pe blogul sau a scris doar o postare intr-un an („Timp de mai multe luni am lipsit anormal de mult de pe blog. Și asta nu pentru că aș fi decis să-l abandonez…”), si doar ca sa anunte aparitia revistei online Convergente, pe care o editeaza. Emil Bartos azi: „De azi luăm pauză de Facebook! În următoarele săptămâni mă voi concentra mai mult pe familie și slujire.” Replica mea a fost: Focalizarea pe familie si slujire nu inseamna… pauza de Facebook. Ba chiar, intr-o demonstratie ampla, dimpotriva! (Dar simt ca ar trebui sa scriu mai mult despre reflexul de retragere al evanghelicilor… care stiu sa scrie.)

5. Cele mai multe comentarii nu au detenta intelectuala, nici spirituala. Seamana cumplit de mult cu o droaie de comentarii din ultimii 10 ani, pe liste de discutii, pe bloguri, pe Facebook. In sfirsit, eseistul Teofil Stanciu a reusit sa coaguleze (la fel cum facea altadata bloggerul Marius Cruceru), o masa de comentatori obositi, care nu spun prea multe, nici nu risca ceva pentru a contribui la imbunatatirea concrerta a mediului confesional al evanghelicilor romani (din tara si diaspora), care se afla in cel mai prost moment din istoria lor postdecembrista.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s