cînd mi-s ochii obosiți
mă uit în suflet iar
lumina-mi face calendar
cu pașii mei pripiți
cînd genunchii mi-s slăbiți
și caut cărarea către rai
adevărul mi-este strai
să-ndrepte munții irosiți
cînd pumnii sînt lipsiți
de vlagă și blîndețe
caut ziduri și podețe
pentru bărbații urgisiți
cînd umerii mi-s îndoiți
la cer mă uit la stele
nu-s neputințele mele
mai sus de norii înnegriți
