Paul Palencsar: Așa, ca-n prima zi de Post al Crăciunului, am ascultat azi vreo 30 de colinde. Bine, eu le ascult și vara. În toate e vorba despre Dumnezeu, care s-a născut sărac, într-o peșteră nasoală, rece, la botul vitelor. Oamenii nu L-au așteptat, că aveau alte treburi, cam ca azi. Noroc cu vacile alea, c-au mai spălat rușinea. În sfârșit, chestia e că Dumnezeu e mai pe sărăcie, așa… 🙂
Alin Cristea: Interesul pentru protectie sociala nu a aparut o data cu ideologiile stingiste. Exista o lunga traditie, incepind cu cea iudaica INAINTE de Hristos, care arata interesul pentru protectia categoriilor defavorizate (vaduve, orfani, imigranti). Tot inainte de Hristos, Dumnezeu le-a dat urmasilor directi ai sclavilor evrei iesiti din Egipt cetati pe care nu le-au zidit.
Deci nu e adevarata chestia ca „Dumnezeu e mai pe sărăcie, așa…” Dimpotriva, are un mod nonstingist de actiune in istorie.
Cliseul Craciunului (o mai buna denumire e Sarbatoarea Nasterii Mintuitorului) e cu totul nefericit. Orice om matur in gindire (chiar fara sa aiba convingeri crestine) isi poate da lesne seama de ideologismul (Craciunului) care perverteste semnificatia sarbatorii crestine.
Apropo, evreii sarbatoreau Pastele impreuna cu ierburi amare, ca sa-si aduca aminte ca au fost robi. La fel e si cu Sarbatoarea Nasterii Mintuitorului – Dumnezeu nu de saracie e interesat in primul rind, ci de… robie. Am fost robi ai pacatului, ai intunericului…
DE ACEEA, orice sarbatoare crestine, indiferent cit de triumfalista pare, trebuie sarbatorita impreuna cu… ‘ierburi amare’. Cine nu vara o lacrima de Craciun nu a invatat inca cum trebuie celebrata sarbatoarea Intruparii Fiului.
RoEvanghelica 