Postprotestanții față în față cu electoralele

De-a lungul anilor din perioada postdecembristă, baptiștii și penticostalii (și alți postprotestanți pe care i-am numit penticostaloizi) au avut MARI probleme de orientare logică și TEOLOGICĂ în contexte decizionale pe plan social-politic.

Aceste derapaje logice și teologice nu s-au manifestat doar pe teritoriul patriei, ci și în diaspora. Electoralele americane au dezvăluit valuri de români, baptiști și penticostali, vulnerabili în fața propagandei social-politice.

Marius Cruceru din Oradea avertiza, la începutul anului 2017, despre mesianizarea lui Trump: „Privesc cu oarece sentiment de îngrijorare modul cu totul amnezic în care se raportează coreligionarii mei de peste Ocean și nu numai la fenomenul Trump.”

La aproape 3 ani distanță, pastorul penticostal Cristian Ionescu din Chicago reitera, pe blogul lui (intitulat Popas pentru suflet) faptul că nu îl simpatizează pe Trump; „Îl avem pe Trump în America! Nu-mi place de el ca om și mănânc cinci kilograme de lămâi pe zi înainte să zic ceva bine despre el.”

Dar același Ionescu – pe care l-am demascat, încă din 2014, ca fiind o personalitate gonflată, un impostor intelectual, un campion al gafelor și, mult mai grav, un actor public, în blogosfera evanghelică, fără apetență pentru dialog – continuă cu o declarație care este una standard pentru gîndirea pocăiților:

„Dar Președintele Trump ne promovează valorile, dă ordine executive în favoarea acestora și, mai ales, blochează și anulează eforturile celor care ne stau împotrivă.”

Acesta este un mod ‘clasic’, în ghetoul pocăiesc, de distragere a atenţiei de la perimetul moral pe care îl genereayă loialitatea faţă de adevăr şi orientarea atenţiei spre o ‘SOLUŢIE’, pragmatică, de poziţionare față de cei „care ne stau împotrivă”.

Se poate lesne observa că, în asemenea situații, creștinii ajung să fie mult mai interesați de rezolvarea ‘problemelor’ decît de a se încrede în Tăticu’ ceresc și a-I rămîne credincios promisiunilor Lui (care nu exclud suferințele din viața noastră).

Îmi aduc aminte de o situație la Biserica Baptistă Providența, în perioada imediat următoare plecării pastorului Emil Bartoș, cînd, la un fel de ședință, pastorul girant (nu există așa ceva în Statutul baptiștilor din România) zice că nici X-ulescu, cu toate relațiile lui la primărie, nu a reușit să obțină ceva autorizație (de la pompieri).

Îmi aduc foarte bine aminte cum cei de 30-40 de ani ne uitam, uimiți, unii la alții, neconsimțind cu acest stil de abordare a problemelor (de către cei trecuți prin perioada PCR: Pile, Cunoștințe, Relații).

După cum mulți știți, oamenii de afaceri din bisericile din ghetoul pocăiesc au ajuns să aibă un cuvînt greu de spus în luarea deciziilor în cadrul organismului eclesial.

Tipul acesta de protejare pragmatică în faţa problemelor de tot felul ale vieţii nu prea are de a face cu credinţa creştină.

Problema majoră în aceste situaţii e că se ajunge ca unuia precum Trump, mînca-le-ar Ionescu lamiile!, dezgustător tip de om (MAI ALES) pentru penticostali, i se iartă deficiențe morale IMENSE doar pentru că „ne promovează valorile”.

VALORI!

Iată un cuvînt magic care a apărut, de chiar de mulţi ani, în mediul confesional evanghelic românesc. El a fost introdus pirn cărţi traduse din limba engleză, prin limbajul mass media, prin detenta intelectuală a unor predicatori.

Clivajul dintre agentul moral și susținerea unor VALORI morale a fost și rămîne una dintre cele mai intense realități ale omenirii.

De asemenea, există nu puține exemple în Vechiul Testament și în Noul Testament care indică că Dumnezeu pedepsește lipsa de loialitate față de adevăr.

Sabia nu s-a depărtat de casa lui David, chiar dacă acesta s-a pocăit.

Anania și Safira au fost pedepsiți cu moartea pentru că au mințit pe Dumnezeu (atunci cînd au mințit pe oanmenii lui Dumnezeu).

În schimb, Duumnezeu face un legamint de pace cu Fineas (Numeri 25), amintit în Psalmul 106, pentru că fost plin de rîvnă pentru Dumnezeu, luînd cea mai drastică atitudină față de păcat.

Teama de oameni e o cursă, teama de Dumnezeu e începutul înțelepciunii.

Trebuie să constată, cu tristețe și cu îngrijorare, că pocăiții au ajuns să se teamă mai mult de oameni decît de Dumnezeu.

Ionescu din Chicago e gata să înghită multe lămîi, numai să se lipească cumva de el moda evanghelicilor de curte (ai loui Trump) care bîntuie Statele Unite.

Există exemple de acest fel și în România. Paul Negruț a rămas ‘celebru’ pentru invitarea / găzduirea la Universitatea Emanuel, anii trecuți, a unor lideri politici de tot căcatul, precum Ponta şi Tăriceanu-5-soții.

Referendumul pentru familie, inițiativă a dezgustătoarei Coaliții pentru Familii, a generat o atitudine grotescă a evanghelicilor români.

Din nefericire, declarațiile din ultimele zile indică clar reflexul resentimentar al postprotestanților români.

Încă din primăvară, la Marșul pentru Viață din Oradea, pastorul baptist Petru Vidu și-a arătat din nou „colţii” (împotriva lui Iohannis), astfel că, în loc ca presa să se focalizeze asupra Marșului pentru Viață, Petru Vidu, în mod cu totul neînțelept, le-a furnizat jurnaliștilor un subiect picant.

În ultimele zile, dezgustătoarea Coaliție pentru Familie și-a dat din nou în petic:

„Nu votați cu cei care au răspândit ura împotriva a 3 milioane de români! Nu votați cu cei care au boicotat referendumul din 6-7 octombrie 2018!”

În aceeaşi zi, 6 noiembrie 2019, Adrian Papahagi (unul dintre talibanii creștini din țara noastră, alături de Mihail Neamțu) face o declarație ‘zdravănă’: „Creștinii din România, insultați de tabăra Boicot și de Președintele-Flit, nu pot vota Iohannis sau Barna fără să-și trădeze credința.”

Referendumul de anul trecut a rămas, în mod nelegitim, un reper de evaluare a statutului de creştin!

Teodor Baconschi a răspuns, încă de anul trecut (20 octombrie 2018) unei astfel de atitudini:

„Participarea sau neparticiparea la un referendum nu figurează printre criteriile soteriologice validate în tradiţia biblico-patristică.”

Cînd credeţi că a apărut articolul lui Cristian Ionescu, din care am citat?

Da, în 6 noiembrie 2019! 🙂

Așa cum evanghelicii americani și români din SUA au ales să îl susțină pe Trump (pentru protejarea POLITICĂ a unor VALORI), din motive lesne de înțeles, postprotestanții din România au ales direcția indicată de Coaliția pentru Familie.

În esență, e vorba de PROPAGANDĂ, de manipulare, de coagulare a unui capital social folosit în scop POLITIC.

Și pastorii baptiști și penticostali știu cîte ceva despre cum pot fi manipulate masele de creștini.

Teofil Stanciu, cel mai bun eseist dintre bloggerii evanghelici români (peste 1.000 de bloguri în lb. română), a scris CLAR încă de acum 2 ani și jumătate a scris că mediul toxic emanuelist din Oradea (universitatea și biserica) este caracterizat de manipulare și obediență.

O bună parte din cei care citiți acest articol știți cît de corupți sînt mahării confesionali, dar se pare că v-ați cumpărat un stoc semnificativ de lămîi, precum Cristian Ionescu.

Postprotestanții români încearcă să se convingă pe ei înșiși că promovează VALORI creștine.

Dar, în mod evident, nu promovează TOATE valorile creștine, ci doar pe unele care le-au fost ‘impuse’ social-politic.

Teofil Stanciu a subliniat, de-a lungul anilor, ipocrizia pocăiților de a se ‘orienta’ în funcţie de ‘directivele’ care se dau în perimetrul confesional evnaghelic.

Pot şi eu să subliniez faptul că pastorii evanghelici din Oradea n-au participat la primele ediții ale Marșului pentru Viață, ci doar la ultimele ediții, cînd Marșul pentru Viață a fost confiscat de chestiunea referendumului. Daniel Burtic, directorul RVE Oradea și coordonator al acțiunilor CpF în Oradea, și-a pierdut onoarea cu această ocazie. Dar probabil nu-i bai pentru el, că pocăiții orădeni nu sînt mari amatori în a-și păstra onoarea. E de-al lor!…

Pot să adaug faptul că pastorii baptiști și penticostali din Oradea – primul motor evanghelic al României (și diasporei) – nu au participat, cu cîteva excepții, la campania 40 de Zile pentru Viaţă, care s-a încheiat acum cîteva zile.

Așadar, nu VALORILE creștine, în integritatea lor, îi animă pe postprotestanții români, ci doar ANUMITE valori, care sînt capitalizate pe palierul social-politic.

Aici poate fi amintit și egoismul penticostalilor, care au ieşit în stradă pentru ai lor, familia Bodnariu, dar nu şi pentru alte familii.

Penticostalii – de la Cristian Ionescu la Emanuel Conțac, de la pastori la enoriași, tineri și bătîrni – cultivă, alături de dezgustătoarea Coaliție pentru familie, atitudinea resentimentară.

Replica lui Emil Doboș (BBSO) atinge chintesența problemei: CORUPȚIA.

Pe de o parte avem atitudinea lui Cristian Ionescu – reprezentant al celor care îl mesianizează pe Trump și sînt gata să mesianizeze pe oricine le protejează VALORILE, adică ANUMITE valori -, atitudine care este prezentată explicit în celebrul articol din 6 noiembrie: „Indiferent cât de pozitiv ar fi mesajul unui politician din punct de vedere economic sau militar, eu nu îl voi putea vota datorită pozițiilor sale în ce privește avortul sau agenda LGBTQ!”

Penticostalii, şi nu numai ei, sînt foarte interesaţi de COMPORTAMENT (și de experienţe ultrasenzoriale). Ei faca o confuzie semnificativă între a fi creștin și a fi… pocăit.

Există o stupidă cutumă în ghetoul pocăiesc potrivit căreia a fi pocăit e un fel special, superior, de a fi creștin. Îl insultăm pe Dumnezeu cu o astfel de gîndire sectară.

Obraznicul de Dumnezeu a îndrăznit să inventeze creștini înainte de apariția pocăiților.

Iată încă niște clarificări ionesciene:

Dumnezeu „urăște despărțirea și infidelitatea în căsătorie, condamnă crima avorturilor, este dezgustat de perversiunile LGBTQ și pretinde sobrietate nu beție, decență nu goliciune, închinare nu batjocură și înjurături, adevăr și nu minciună!”

Se observă lesne unde e menţionat… adevărul! 🙂

Pocăiții nu beau și nu fumează – acest clișeu nu e onorant!

Onorant ar fi fost dacă formula ar fi circulat sub forma: Pocăiții nu mint și nu fură.

Pentru ionescieni contează doar „crima avorturilor”, nu și crima CORUPȚIEI. Adepții populismului ionescian condamnă înjurăturile (sau limbajul licențios), nu și MANIPULAREA practicată de pastori și lideri confesionali LA TOATE NIVELURILE.

TOATă propaganda clişeistică a lui Ionescu, Burtic şi a altora ca ei din deygustătoarea Coaliţie pentru Familie are sens DOAR într-un context ‘de bulă’, în care cei cărora li se transmit mesaje (propagandistice) sînt DEJA de acord cu clișeele folosite în discursurile referendumiștilor.

Dar nu fac față dezbaterilor în spațiul public, unde există preopinenți care au alt mod de exprimare și de reacție.

Nu în numărul de aderenți / voturi stă ADEVĂRUL.

Față în față cu electoralele, postprotestanții români sînt mai dezorientați ca oricînd.

E uimitor faptul că ei nu țin cont de RĂUL imens pe care PSD-ul l-a făcut țării – un pastor tăntălău, da, penticostal, a ajuns să juiseze în spațiul public (august 2018, Everestul idioțeniei penticostale): „Dumnezeu să binecuvinteze Parlamentul, în special PSD, ALDE!”

Am dat de mulți oameni inteligenți care îl votează în turul întîi pe Dan Barna, ca soluție normală pentru reducerea influenței PSD-ului în politica românească.

Aceasta e o atitudine care pune binele țării, binele semenilor noștri înaintea poziționării preferențiale în funcție de un ANUMIT criteriu.

La baptiști, Viorel Iuga a avut un apel maximal:

„Preşedintele pe care l-aş vota ar trebui să fie:

1. Familist. Un preşedinte familist, care şi-a asumat responsabilităţile întemeierii unei familii şi care a plătit preţul menţinerii ei.

2. Creştin. Un preşedinte cu valori creştine, care a demonstrat că trăieşte măcar ABC-ul creştinismului. Nu sunt interesat de cei care devin creştini doar în perioada campaniei electorale.

3. Patriot. Un preşedinte a cărui inimă bate pentru toţi românii şi care iubeşte România.

4. Onest. Un preşedinte cu un cazier curat, care să nu fi fost implicat în tot felul de scandaluri. Un om care să nu îşi permită să mintă poporul în nicio situaţie.

5. Realist. Un preşedinte care să îşi cunoască şi să îşi asume limitele. Un lider dispus şi dornic să se înconjoare de oameni capabili.

6. Echilibrat. Un preşedinte care să investească în unitatea românilor, nu în dezbinarea lor.

7. Educat. Un preşedinte care să creadă în educaţie, să investească în ea şi să păstreze oamenii educaţi în ţară.
Îmi puteţi recomanda pe cineva?”

TOATE punctele sînt discutabile.

Bunăoară, de ce primul criteriu este „familist” şi nu „creştin”?

Dacă un candidat cu şansă să devină preşedintele României este evreu, postprotentanţii nu-l votează?

Și așa mai departe.

Măcar Samy Tuțac a făcut o precizare de bun simț (30 octombrie 2019): „Sunt conștient că președintele este politician, nu pastor sau episcop, am așteptări realiste de la el și cred în providența lui Dumnezeu.”

Tot Samy Tuțac a mai scris (23 octombrie 2019): „Acum prioritatea numărul unu este guvernarea țării…”

Postprotestanţii români gîndesc anistoric!… Ruşine să le fie!

Nu au ieşit, doar o mică parte, la proteste. Păi tocmai protestele – timp de 2 ani şi jumătate, cînd a crescut semnificativ pulsul civic al țării – au dus la situația actuală, cînd ne bucurăm că a căzut, în sfîrșit guvernul.

Frații noștri români din dispora au început să voteze. În 2014 au fost aproape 300 de secții de votare în diapora, acum sînt peste 800!

Miza acestor alegeri nu este președintele (se știe cine va cîștiga), miza este aruncarea PSD-ului la groapa istoriei – candidatul PSD nu trebuie să ajungă în turul 2.

Articolul meu nu are ca subiect însă electoralele, ci postprotestanții față în față cu electoralele.

Pentru a vedea ce atitudine de căcănari au postprotestanții români nu avem nevoie să ne referim la Referendumul pentru Familie și / sau la electoralele de acum.

Încă din 2014 știm ce căcănari sînt postprotestanții.

Dar contextul referendumului și cel al electoralelor actuale ne-au oferit o imagine mai clară.

E o situație ironică, desigur, ca tocmai cei care poartă numele de pocăiți să nu fie în stare de… pocăință.

Cum am tot amintit de cel puțin un an, evanghelicii români se află în cel mai prost moment al istoriei lor postdecembriste.

Iar de vreo 10 ani (sau mai bine) tot spun că evanghelicii români nu sînt pregătiți pentru spațiul public (Internet) – reacționează pripit la stimuli externi și interni.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s