Comentariile imbecile ale pocăților (4) – Doru Lungu

În legătură cu Cazul Cristian Florea:

Doru Lungu: „Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci, dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri.” 1Ioan 2:19

https://www.facebook.com/dr.lungu/posts/10220876568849236

La comentarii:

„Mijlocul nostru e în primul rând definit local, părtășiei locale a eclesiei. În al doilea rând faci o astfel de întoarcere după ce divorțezi. A treia problemă. De caracter nu poate fi. Să te sprijini unde te ține gardul e caracteristic oamenilor care nu mai au direcție clară. Să spui una acum, alta mâine etc. e păngânism sau deșertăciunea a gândurilor.

Nu definim confesional, nu îl numim păgân, ci doar constatăm un fapt. El niciodată nu a aparținut bisericii Domnului Isus. Dacă vreți să argumentăm se poate, dar de dragul argumentării nu se merită.” (sublinierea mea)

Doru Lungu isi permite sa ia locul lui Dumnezeu cind spune: „El niciodată nu a aparținut bisericii Domnului Isus.” Ce fraieri si baptistii astia, sa-l tina 17 ani la ei.

In opozitie cu obraznicia lui Doru Lungu, Teofil Stanciu, cel mai bun eseist dintre bloggerii evanghelici (peste 1.000 de bloguri in lb. romana), scria acum 7 ani:

„Nu contest autenticitatea convertirilor, nici fermitatea noilor convingeri pe care le împărtășesc cei care-și schimbă confesiunea. Sunt prea multe elemente personale în joc și prea multe necunoscute în asemenea ecuații sufletești, ca să-mi permit să contest validitatea acestei transformări.”

http://drezina.wordpress.com/2012/05/08/prozeliti-trofee

Va’s’zică, după mintea odihnită a lui Doru Lungu, cînd cineva își va schimba religia, trecînd de la o confesiune creștină la altă confesiune creștină, evenimentul va fi ștampilat cu formula: „El niciodată nu a aparținut bisericii Domnului Isus.”

Nu-s tîmpiți pocăiții? O, ba da!

Ei înșiși zic unii despre alții tot felul de lucruri denigratoare.