1525 – Începe mișcarea anabaptistă
“Pentru un grup de creștini aflați sub conducerea lui Zwingli, înlocuirea Romei cu orașul Zürich nu era un lucru acceptabil. Dorința lor era ca biserica să treacă imediat la reforme care să o aducă mai aproape de idealul bisericii din primul secol. În loc să se concentreze asupra ierarhiei eclesiastice sau a sistemelor politice, acest grup mai radical dorea o biserică autoguvernată și călăuzită de Duhul Sfânt.
Problema care a dus la conflict a fost botezul copiilor. Acest grup disident a subliniat faptul că Biblia cuprindea un botez al adulților și doreau să facă din lucrul acesta o practică generală. În data de 21 ianuarie 1525, consiliul din Zürich le-a poruncit să oprească disputa respectivă. Radicalii însă au văzut în lucrul acesta doar un alt caz de putere politică doritoare de a stăpâni asupra vieții lor spirituale. În acea după-amiază înzăpezită, într-un sat din apropiere, ei s-au întâlnit și s-au botezat unii pe alții. Mai târziu, criticii lor i-au numit anabaptiști, adică, “rebotezați.” […]
Anabaptiștii au propus separarea bisericii de stat, deoarece considerau biserica drept altceva decât societatea, altceva chiar decât o societate creștină. Ei nu doreau ca puterile politice să constrângă în vreun fel conștiința credinciosului.
Nu erau de acord nici cu existența birocrației bisericești. Fiind primul popor care a practicat democrația în adunare, ei considerau că Dumnezeu nu vorbește doar prin intermediul episcopilor și a conciliilor, ci și prin intermediul adunărilor individuale.
Într-un moment în care turcii musulmani se aflau la ușa Europei, anabaptiștii predicau doctrina nepopulară a pacifismului. Paradoxal, preceptul acesta nu a fost respectat de acțiunile multora dintre ei. Numele de anabaptist a devenit sinonim cu acela de “tulburare”. Noii predicatori protestanți erau întrerupți din predicile lor de către anabaptiști, iar unii dintre radicali au provocat tulburări de stradă. (p. 95-96)
A republicat asta pe RoEvanghelica.
ApreciazăApreciază