nostalgii (3)

ajunsese pe vîrful muntelui
în sfîrșit era singur
contempla cu ochiul interior
lumea viața fericirea
își colora amintirile
folosind șevaletul monocolor
al singurătății
al muntelui
care respira o dată cu
amintirile umanoidului
care credea că
în sfîrșit e singur
muntele nu ajunsese încă
decît pe jumătate
în sufletul omului

Publicitate
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la nostalgii (3)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s