După 20 de ani (4) – Oradea şi adevărul (2)

3). Referendumul pentru familie

Referendumul pentru redefinirea căsătoriei în art. 48 din Constituţie, demers iniţiat de Coaliţia pentru Familie, a rămas în memoria colectivă sub numele de Referendumul pentru familie, dar şi ca Referendumul urii.

Acesta este încă un alt subiect foarte important pe care școala teologică de la Oradea (și București) l-a ratat.

În schimb, au fost invitați la Universitatea Emanuel Pinocchio și Casanova. Variantele mioritice.

Teofil Stanciu: „Vizita lui Victor Ponta la Universitatea Emanuel poate fi interpretată ca un gir moral dat unui personaj cu grave probleme pe linie academică.”

Vezi:

Acum 1 an (17.10.2014) – Victor Ponta la Universitatea Emanuel Oradea

Cele mai inteligente și consistente articole despre chestiunea referendumului pe care le știu (și am o listă IMENSĂ de linkuri) sînt semnate de Mihai Maci (9 iunie 2017), Teofil Stanciu (13 septembrie 2018), Dănuț Jemna (18 septembrie 2018).

Vezi:

REFERENDUM – Cronologie şi articole / linkuri (150 de intrări)

DUPĂ referendum – Cronologie şi articole / linkuri

8 octombrie 2018
Mihai Maci: “Dumnezeu nu li se arată celor îndârjiţi” (Contributors)

„Până la urmă, lecţia acestui referendum este destul de clară: există o limită – pe care omul obişnuit o percepe difuz, dar o percepe – în construcţia mediatică a realităţii. Faptul de a transplanta în România o problemă (care poate e reală – mai ales în anumite medii – în Anglia, America sau Canada) şi de-a declanşa apoi, în numele ei, un “război preventiv” care “să mobilizeze întreaga societate” s-a dovedit a fi ceva la care oamenii nu au marşat. Cu adâncă tristeţe, însă adevărul e acesta: problemele Americii lui Trump, ale Canadei lui Justin Trudeau şi ale Angliei Doamnei May nu sunt şi cele ale României. România alte probleme, poate de neînţeles pentru aceşti domni, precum mizeria vieţii materiale a (prea) multor concetăţeni de-ai noştri, extinderea analfabetismului efectiv (zeci de mii de elevi fie nu vin deloc la şcoală, fie dispar rapid din statistici), slaba pătrundere a canalizării (şi, pe cale de consecinţă, a igienei) în rural, demantelarea sistemului sanitar, transportul (în condiţii şi în timp medieval/e/), incultura agresivă şi multe altele – ca să nu mai vorbim de corupţia şi grobianismul care au infestat ceea ce se vrea a fi “high life”-ul autohton. E bine, când din aceste probleme vor rămâne doar urme prin manualele de istorie (pentru a periodiza timpurile recente), atunci – probabil – atenţia publică se va putea focaliza şi pe isprăvi sexuale şi pe judecata acestora. Dar, până atunci, a vrea să faci din aceste teme punctul focal al preocupărilor noastre ţine de o tristă inadecvare. Iar a face dintr-o inadecvare măsura socialului, revine la a-l scoate pe acesta din matca lui firească. […]

Îmi amintesc a fi citit, într-un text al lui Constantin Noica, această frază (mi se pare – dar nu sunt sigur – de la Cantemir): “Dumnezeu nu li se arată celor îndârjiţi”. Mai mult decât oricare alta, ea mi se pare a da măsura referendumului ce tocmai s-a încheiat.”

Nu e rostul acestui articol să prezinte principalele argumente și contraargumente în legătură cu referendumul pentru familie.

Dar reiau o postare de la începutul lunii octombrie 2019: Cine NU merge la referendum?

Dănuț Mănăstireanu, anglican (fost baptist), doctor în teologie

Alin Cristea, absolvent de teologie baptistă

Cristi Klapan, absolvent de teologie ortodoxă

Petrică Bistran, preot anglican

Iulian Bulai, catolic: Referendumul va trece. Eu voi rămâne la fel de catolic. Calitatea familiei din România nu se va îmbunătăţi. […] Biserica va pierde și mai multă credibilitate. Politicienii vor profita de asta și vor deconta factura la alegerile următoare. Familia va avea de suferit. (2017)

Orlando Balaş (fost consilier al primarului Ilie Bolojan):

La acest referendum al dezbinării nu voi vota. Părinții și dascălii mei nu m-au învățat să urăsc, ci să iubesc. Nu să prigonesc, ci să protejez.

„Cînd naziștii au venit să-i ia pe comuniști,
n-am scos o vorbă.
Nu eram comunist.

Cînd i-au arestat pe social-democrați,
am tăcut.
Nu eram social-democrat.

Cînd au venit să-i ia pe sindicaliști,
nu am protestat.
Nu eram sindicalist.

Cînd au venit să-i ia pe evrei,
nu m-am revoltat.
Nu eram evreu.

Când au venit să mă ia pe mine,
nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.”

Martin Niemöller, pastor luteran, închis între 1938-1945 într-un lagăr nazist.

Vlad Mixich: Nu mă duc la referendum. Pe lângă alte motive, și pentru că sunt sătul de fanaticii de ambele părți. Și am impresia că suntem mai mulți așa sătui.

Biserica Evanghelică CA: Motive importante, negative vorbesc împotriva participării la referendum. […] Sub semnul libertăţii evanghelice şi în anul libertăţii evanghelice în B.E.C.A.R., fiecare este liber după buna credinţă şi conştiinţă să participe sau nu la referendum.

Andrei Pleșu (imaginea sa a fost folosită, dezgustător şi mincinos, de către propagandiștii proreferendum)

facebook.com/vieru.daniel

http://adevarul.ro

 

Propagandiștii proreferendum au încălcat limite ale comportamentului decent în spațiul public.

Imaginați-vă cum am rămas cu gura căscată cînd am găsit pe Facebook imagini cu fiica mea împărțind pliante proreferendum. Și nu era singura minoră folosită în acțiunea de propagandă, de către pastorul SS Iluțan, la mallul Lotus in Oradea.

Dacă referendumul ar fi reușit, faptul că Paul Negruț a folosit pîrghiile pe care le are (din pozițiile sale oficiale) ar fi fost ceva de apreciat.

ASTA e o etică utilitaristă, pragmatică, pe care creștinii ar trebui să o respingă.

O astfel de etică uilitaristă este frecvent utilizată în ghetoul evanghelic în diverse situații, inclusiv în ceea ce privește manifestările muzicale – dacă merge, e bună orice muzică.

Mediocritatea TEOLOGICĂ a unor piese e un alt semn al decăderii mediului confesional evanghelic românesc.

 

Acestea sînt cele trei fenomene MAJORE pe care le-a ratat școala teologică din Oradea în ultimii 20 de ani: 1). Mișcarea Străjerilor, 2). Cazul familiei Bodnariu, 3). Referendumul pentru familie.

Aceste fenomene nu au fost abordate TEOLOGIC, ci psihologic-utilitarist, în spiritul sistemului emanuelist negruțian, pe care l-am criticat în numeroase rînduri.

Florin Negruţ a fost un mincinos, un om care a manipulat, unul dintre cei care au pervertit moştenirea orădeană – așa am scris anul trecut, după moartea fratelui lui Paul Negruț.

Vezi:

Cine (nu) a fost Florin Negruț

Am prezentat 3 cazuri în care a fost implicat Florin Negruț (dar impresia mea e că sînt mai multe) – Cazul Iulian Necea (2010), Cazul Lucian Ciupe (2011), Cazul Alin Cristea (2006). Aceste 3 cazuri sînt însă suficiente pentru discreditarea oricărei persoane publice.

Acum 2 ani, Teofil Stanciu – cel mai bun eseist dintre bloggerii evanghelici (peste 1.000 de bloguri în lb. română) – a scris un text care evocă corupția sistemului emanuelist negruțian:

PN – Paul Negruț
UEO – Universitatea Emanuel Oradea
BBEO – Biserica Baptistă Emanuel Oradea

Oradea și adevărul?… Iată un subiect dureros, de fapt extrem de dureros.

 

În următoarele episoade voi aborda eșalonul 2 de fenomene din Oradea evanghelică din ultimii 20 de ani, precum: Biserica Providența, BBSO, Blogosfera evanghelică: Pătrățosu și Rotundu, Fenomenul Jubilate, „Cărămida” Omul evanghelic. O explorare a comunităţilor protestante românești.

Mai întîi mi-ar plăcea să scriu despre întîlnirea mea de azi cu colegii mei, la gardul campusului Universității. I-am așteptat mai bine de o oră, apoi cineva a avut ideea să facem poză împreună.

Eu nu mi-am luat aparatul de fotografiat la mine.

Nu mi-am luat nici crucea la gît, că n-am găsit-o. M-am mutat acum 2 luni și încă multe lucruri le am în cutii, saci, plase.

Nu mi-am găsit încă nici insigna REZIST, nici cea pe care scrie Golan 2017.

Aștept deci să apară pe Facebook o poză cu grupul nostru de la amiază, după terminarea întîlnirii Alumni, ca să scriu o postare mai relaxată, ultimele postări din seria „După 20 de ani” m-au obosit destul.

Publicitate