După 20 de ani (3) – Oradea şi adevărul (1)

În invitaţia din 19 iunie 2019 (pe care eu nu am primit-o, așa cum au primit-o colegii mei, dar nu cred că toți), Paul Negruț scrie absolvenților:

„În acest interval de 20 de ani, unii dintre voi aţi păstrat legătura cu şcoala şi ne-am bucurat “să ştim despre voi că umblaţi în adevăr”, aşa cum şi apostolul Ioan se bucura de copiii lui în Domnul (3 Ioan 3). Suntem convinși că aţi aflat de pe site-ul nostru sau de la colegi atât despre binecuvântările Domnului cât și despre luptele pe care leducem pentru a păstra mărturia bună a Universităţii Emanuel atât în ţară cât şi peste hotare.”

Dă clic pentru a accesa Invitatie-intalnire-alumni-2019.pdf

3 Ioan 3: A fost o mare bucurie pentru mine cînd au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios adevărului şi că umbli în adevăr.

Propensiunea lui Paul Negruț pentru folosirea citatelor biblice în folos propriu e binecunoscută.

Și e un reflex al multor (pastori) postprotestanți. La prima vedere, pare ceva inspirat, în vederea stabilirii unei relații binevoitoare cu alții, dar Scriptura a fost dată umanoizilor pentru scopuri cu mult mai nobile și mult mai dureroase în același timp (desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gîndurile inimii).

Unul dintre semnele evidente ale decăderii postprotestanților români – care se află în cel mai prost moment din istoria lor postdecembristă – este corupția conducerii Universității Emanuel din Oradea.

Toată România este în cel mai prost moment din istoria postdecembristă, corupția dominînd în toate domeniile vieții societății. Mai mult, exodul românilor (tineri) în țări care le oferă locuri de muncă și condiții decente de viață (mai ales medicale) constituie o dramă națională cu consecințe incalculabile.

Ghetoul pocăiesc este caracterizat de mediocritate (ca păcat) și lipsa apetitului pentru adevăr.

Paul Negruț este unul dintre baptiștii ofiliți care ocupă funcții importante, dar care sînt lipsiți de apetit pentru adevăr, în schimb practică manipularea și mențin un climat al corupției în mediul confesional evanghelic românesc.

Cu alte ocazii, am arătat numeroase exemple de mediocritate și corupție. Acum mă voi limita la Oradea, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la încheierea studiilor noastre la Institutul Biblic Emanuel, actualmente Universitatea Emanuel din Oradea.

În cei 20 de ani care au trecut, Oradea baptistă / evanghelică a jucat un rol important în configurarea unor macrofenomene – 1). Mișcarea Străjerilor, 2). Cazul familiei Bodnariu, 3). Referendumul pentru familie.

Mai exact, Oradea evanghelică a contribuit esențial la mediocritatea (ca păcat) și corupția din societatea românească.

 

1). Mișcarea Străjerilor

Mișcarea Străjerilor a fost singurul fenomen TEOLOGIC important din ultimii 30 de ani în ROmânia evanghelică.

Însă școlile teologice de la București și Oradea NU au abordat TEOLOGIC acest fenomen important.

În schimb, contextul Mișcării Străjerilor a fost folosit pentru discreditarea lui Iosif Țon și eliminarea lui de la amvoanele bisericilor baptiste (și penticostale).

Vezi:

De ce Comunicatul Consiliului Uniunii Baptiste este nul

Cazul Iosif Țon e, de departe, cel mai interesant, colorat, savuros caz în ultimii 40 de ani la evanghelicii români. Și nu mai puțin CEL MAI IMPORTANT CAZ. De acest caz sînt legate multe nume sonore și multe evenimente și proiecte ale evanghelicilor români de dinainte și de după ’89.

Vezi:

Baptistul carismatic. Cazul Iosif Țon (2010-2011)

Cele două momente importante din secolul XX pentru România și pentru evanghelicii români, Unirea și Revoluția, au produs două figuri importante pentru baptiști: Constantin Adorian și Iosif Țon. Dacă Constantin Adorian a făcut din București centrul baptiștilor români după Unire, Iosif Țon a făcut din Oradea centrul baptiștilor români după Revoluție.

Iosif Țon nu trebuie privit doar în tandem cu Liviu Olah – o astfel de perspectivă poate fi valabilă doar pentru Biserica Baptistă Emanuel din Oradea -, ci în primul rînd ca un ctitor de instituții, care nu poate fi comparat, în istoria baptiștilor români, decît cu Constantin Adorian.

Vezi:

Istoria baptiștilor orădeni în date și imagini (3) – Constantin Adorian și Iosif Țon

Așadar, o invitație la ceai din partea lui Iosif Țon ar fi una mult mai onorantă decît orice invitație a rectorului Paul Negruț.

În aceeași ordine de idei, faptul că NU am primit invitație (precum colegii mei) mă onorează. Dar dezonorează instituția în discuție.

A asocia conceptul de adevăr cu numele lui Paul Negruț e un demers riscant.

Iar sloganul Universităţii Emanuel e ridicol – Integritate, Excelență & Pasiune – cît timp această instituție nu e caracterizată nici de integritate, nici de excelență, nici de pasiune.

Cum am arătat încă de acum cîțiva ani, scurtul istoric al Universității Emanuel de pe site-ul instituției (pe care l-am criticat de-a lungul anilor pentru lipsă de dinamică informațională) nu conține numele fondatorului – Iosif Țon.

Așadar, Universitatea Emanuel nu a abordat TEOLOGIC fenomenul Mișcarea Străjerilor, în schimb liderii instituției s-au ocupat și se ocupă cu manipularea.

Singura lucrare despre care știu să fi ‘abordat’ fenomenul Mișcarea Străjerilor este cea a lui Daniel Cojiță: ”Mișcarea Străjerilor” (probabil eseu la Masterat Teologie baptistă pastorală).

Eseul încearcă să identifice identitatea teologică şi structurală a Mişcării Străjerilor, folosind două cărți: “Străjerii: cei ce sunt pregătiţi şi pregătesc calea pentru venirea lui Mesia”, de Tom Hess (World Vision România, Bucureșt, 2004) şi “Rugăciunea Străjerului: Cum să stai de strajă şi să-ţi protejezi familia, casa şi comunitatea” (Alfa şi Omega, Timișoara, 2008)

Eseul este neconvingător în ceea ce privește legătura dintre Mișcarea Străjerilor din străinătate și Mișcarea Străjerilor din România.

Dar eseul conține o chestiune foarte interesantă, pe care Daniel Cojiță o lansează odată cu interogația cu care începe partea a doua a eseului: Sunt Străjerii carismatici?

Conform concluziilor acestui eseu, Străjerii din România nu ar fi carismatici, ci neocarismatici (Al treilea val).

În 31 decembrie 2010, pe site-ul Bisericii Baptiste Providența din Oradea apărea un articol de 2 pagini, semnat dr. Silviu Tatu, intitulat “Cine sunt Străjerii?”. Slab material, în care autorul face artificii inutile, fără respect pentru cititori, și din care rezultă că Străjerii ar fi un fel de marțieni aterizați de curând în spațiul patriei, de parcă nu ar fi făcut parte din bisericile evanghelice… pînă acum.

“Grupul Străjerii s-a implicat în diverse iniţiative naţionale, încercând afilieri, arondări sau conlucrări, deşi nu le recunosc oficial (www.strajeri.ro): Mişcarea naţională de post şi rugăciune (Ioan Peia), Asociaţia Poliţiştilor Creştini din România (Petrică Bohuş), Casa de Rugăciune Permanentă Bazna (Claudius Sămărtinean), Rugul Aprins, Asociaţia Măslinul şi Peniel (Lucian Oniga şi Rick Cunningham) Biserica evreilor mesianici şi Postul de televiziune „Alfa şi Omega”.”

Acesta este singurul paragraf din articol despre Străjerii din România. Restul articolului conține informații despre diverse mișcări din străinătate (International House of Prayer, Christ Embassy, Ellel Ministries, Vineyard, Faith Ministries și altele).

Aşadar, cel mai important fenomen TEOLOGIC din istoria postecembristă a evanghelicilor români NU a fost tratat de ‘teologii’ de la Oradea (nici de cei de la București).

În 27-29 ianuarie 2011, a avut loc la Biserica Baptistă Providența colocviul cu tema „Lucrarea Cuvântului revelat și a Duhului Sfânt astăzi”, cu patru prelegeri:

prelegerilor celor patru invitați:

Silviu Tatu: Funcţiile profetului în societatea israelită a Vechiului Testament

Radu Gheorghiță: „Cum zice Duhul” – Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt în epistolele generale ale Noului Testament

Marius Cruceru: Nimic nou sub soare – o scurtă descriere a crizei carismatice din primele secole creştine şi a răspunsului biblic oferit acesteia, cu referire specială la montanism, Augustin (şi capadocieni).

Emil Bartoș: O incursiune în istoria mişcărilor de trezire şi înnoire spirituală din bisericile evanghelice.

Am făcut scurte observații ÎNAINTE de acest colocviu (la care nu am participat):

Scurte observații despre Colocviul de la Biserica Providența Oradea (27-29 ianuarie 2011)

Teofil Stanciu a scris atunci un articol interesant:

Ce am înțeles de la colocviu

„Acest colocviu a fost util, însă doar a deschis anumite „dosare” sensibile. Dacă nu va fi urmat și de alte întreprinderi similare, se va dovedi cu totul insuficient pentru nevoile actuale ale evanghelicilor români.

Ca regret personal, aș menționa faptul că a lipsit făgăduita dezbatere pe marginea Mărturisirii de credință.”

„Apariția mișcării „Străjerii” a fost considerată semnul unei crize. E poate pentru prima dată când am fost martor al unei declarații publice și neechivoce care afirmă că în bisericile evanghelice (cu trimitere mai ales la bisericile baptiste) există o criză și încă una veche. Iar de această criză nu au fost învinuiți enoriașii, ci s-a recunoscut că există o responsabilitate a pastorilor pentru această stare de fapt. S-a făcut vorbire inclusiv despre neînțelegerile la vârf care statuează un model conflictual pentru credincioșii de rând, creând derută și discordie.”

Afirmaţiile lui Teofil Stanciu ne ajută să înţelegem că Mişcarea Străjerilor a fost şi rămîne un punct de referinţă al ultimelor decenii. Baptiştii ofiliţi, de genul lui Paul Negruţ, fără potenţă teologică, dar degrabă vărsătoriu de sînge confesional, NU s-au ocupat tocmai de cel mai important subiect TEOLOGIC, dar au prelungit, în schimb, criza ghetoului pocăiesc.

Nu la București a avut loc colocviul menționat, ci la Oradea.

Nu în mediu academic, ci în mediu eclesial.

Nu la măreața Biserică Baptistă Emanuel, ci la dinamica Biserică Baptistă Providența.

Pe vremea pastorului lui Emil Bartoș.

 

2). Cazul familiei Bodnariu

Cazul familiei Bodnariu a avut dimensiuni naționale și internaționale, religioase și culturale, și reprezintă în continuare un subiect de importanță maximă pentru societățile occidentale.

Mai exact, e vorba de Strigătul de luptă al Familiei împotriva Statului agresiv.

Drama familiei Bodnariu (din 2015-2016) a generat un val uriaș de simpatie și solidaritate și, în același timp, un imens tsunami de indignare, dincolo de granițele țării, unde locuiesc milioane de români (goniți de condițiile vitrege din patrie).

Din păcate, așa cum nu s-a scris o lucrare (teologică) despre Mișcarea Străjerilor, nu s-a nici o lucrare (teologică) despre Cazul familiei Bodnariu.

Anul acesta Peter Costea, în campania sa electorală, a lansat o carte despre Cazul familiei Bodnariu, dar nu am nici un motiv să cred că ar fi o lucrare de interes (teologic).

Antropologia este marele subiect al acestui secol.

Din păcate, așa cum evanghelicii au încremenit în proiect – focalizîndu-se asupra Bisericii și nu asupra Împărăției lui Dumnezeu -, în mod similar, focalizarea pe Familie și nu pe Împărăția lui Dumnezeu (așa a zis Isus, MAI ÎNTÎI să căutăm Împărăția lui Dumnezeu, lucrurile care NU se văd, dar se simt) este una dintre cauzele decăderii teologice, moral și sociale a evanghelicilor (români).

În SUA, lupta evanghelicilor împotriva avortului a dus la consecințe nefaste pe plan politic și moral. Evanghelicii de curte ai lui Trump au dezonorat numele de evanghelici. O temă social-politică – importantă, desigur, dar nu precum conceptul de Împărăție a lui Dumnezeu – i-a făcut pe evanghelicii americani și români din SUA să nu își mai ridice vocea în numele adevărului, ci în numele unui deziderat social-politic.

La Oradea, manifestările publice de solidaritate cu familia Bodnariu au înregistrat o situație pe care presa orădeană a prezentat-o ca fiind o premieră: toți episcopii și liderii confesionali împreună pe aceeași scenă.

O parte din reacții (18 noiembrie 2015 – 19 ianuarie 2016), diverse, în legătură cu Cazul familiei Bodnariu le-am adunat într-o listă de linkuri:

Cazul familiei Bodnariu – Cronologie și LINKURI

În 8 ianuarie 2016 am participat, lîngă București, la o emisiune despre Cazul familiei Bodnariu, la Light Channel TV, e vorba de emisiunea „Cuvântul care deschide”, realizată de Cornel Dărvășan.

Pastorii, teologii, intelectualii evanghelici nu au produs volume care să discute teme teologice ale secolului 21, pornind de la Cazul familiei Bodnariu.

În schimb, mahării confesionali – locali, regionali, naționali, internaționali (precum Cristian Ionescu, cunoscut impostor intelectual și leneș blogger) – s-au folosit de Cazul familiei Bodnariu pentru a-și întări… rolul conducător.

Apoi a venit congresul de lucru de la Timișoara al baptiștilor, unde s-au făcut modificări în Statut.

Astfel, a fost întărit rolul pastorilor, în detrimentul rolului organismelor eclesiale. Instituţionalizarea și clericizarea eclesială, în detrimentul vieții ORGANICE a comunităților de creștini.

Familia Bodnariu a devenit, fatalmente, unul dintre ‘urşii’ plimbaţi prin tîrgurile ghetoului pocăiesc, caracterizat de antiintelectualism nonteologic și hiperactivism populist.

Pentru baptiștii ofiliți, cazurile precum cel al familiei Bodnariu sînt… mană cerească. Îi reactivează. Îi… ‘updatează’. Dar sistemul de operare e tot cel vechi.

Şi la Oradea au fost mii de participanţi la mitingul de susţinere al familiei Bodnariu, dar nu ca la Suceava.

Au fost mii de participanţi, dar nu zeci de mii, ca în 1990, la evanghelizarea Cu Luis Palau pe stadion.

Și de data asta nu erau mobilizați doar penticostalii și baptiștii, ci și ortodocșii, catolicii și orădeni din alte confesiuni.

Cazul familiei Bodnariu a avut un sfîrșit fericit (rapid), nu și Referendumul pentru familie, peste 2 ani.

 

3). Referendumul pentru familie

Referendumul pentru redefinirea căsătoriei în art. 48 din Constituţie, demers iniţiat de Coaliţia pentru Familie, a rămas în memoria colectivă sub numele de Referendumul pentru familie, dar şi ca Referendumul urii.

Acesta este încă un alt subiect foarte important pe care școala teologică de la Oradea (și București) l-a ratat.

În schimb, au fost invitați la Universitatea Emanuel Pinocchio și Casanova. Variantele mioritice.

Continuare în episodul următor.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s