După 20 de ani (2) – Dragi colegi

Vă anunț colegial, oficial și internațional că Alin Cristea a rămas același în ceea ce privește fondul său sufletesc pe care l-ați cunoscut acum mai bine de 20 de ani, mai exact în perioada studenției din 1995-1999, dar și la început de secol XXI.

Desigur, împrejurările vieții m-au gîrbovit, dar nu m-au înfrînt (încă).

Evident, am acumulat o experiență de viață mai amplă, mai intensă și, vrînd-nevrînd, mai matură.

Nu voi participa la întîlnirea Alumni de anul acesta, care, ca și anii trecuți, este mai puțin un eveniment al absolvenților, cît un eveniment al instituției unde ne-am tocit hainele 4 ani. Unii și-au tocit și mintea. Și-au revenit, dar nu toți, după ce s-au distanțat de acest mediu actualmente toxic, despre care Teofil Stanciu – cel mai bun eseist dintre bloggerii evanghelici (peste 1.000 de bloguri în lb. română) – scria acum 2 ani că este caracterizat de manipulare și obediență. Referirea era clară la Universitatea Emanuel și la Biserica Emanuel.

Nu doresc să mă întîlnesc cu nici un profesor din conducerea coruptă a acestei instituții.

Voi veni la poarta campusului și vă voi saluta pe cei care mă veți saluta.

Cum e vorba de 20 de ani de la încheierea studiilor noastre, momentul acesta poate fi un bun pretext pentru reluarea legăturilor dintre noi, respectiv cultivarea relațiilor.

Avînd o poziție publică mulți ani, în mai multe rînduri am oferit informații despre viața mea și activitatea mea publică.

Aș putea relua aici astfel de informații. Ele există într-o formă elaborată pentru spațiul public.

Dar nu așa ceva vreau aici.

Poate într-un alt episod din seria „După 20 de ani”.

Aici vreau să fac apel la conştiinţa voastră, conştiinţa fiind instrumentul terestru de lucru al lui Dumnezeu și ce avem mai prețios în structura noastră sufletească.

Dacă conștiință nu e, nimic nu e.

Dacă adevăr nu e, nimic nu e.

Încerc, așadar, să ajung la conștiința voastră printr-un poem pe care l-am scris ieri:

a iubi înseamnă a nu iubi
continentul umanoid nu e albastru
viața terestră nu e viață eternă
nimeni nu poate fi ucenicul lui Hristos
dacă iubește lumea și ce este în lume

a iubi înseamnă a nu iubi
nu mama și frații lui Isus
sînt mama și frații Lui
ci cei ce ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu
și-l împlinesc cu evlavie

a iubi înseamnă a nu iubi
cine își iubește mama
cine își iubește prietenii
mai mult decît pe Hristos
nu știe să iubească

a iubi înseamnă a nu iubi
dragostea Tatălui nu e
despre dragostea firească
dragostea Tatălui e
despre răstignirea Fiului

a iubi înseamnă a nu iubi
înseamnă a renunța să crezi
versurile poeților
despre fluturii din stomac
nu orice omidă ajunge fluture

a iubi înseamnă a nu iubi
școala vieții nu e școala Vieții
numai cel care își ia crucea
cu smerenie în fiecare zi
știe Cine pune iubire în cruce

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la După 20 de ani (2) – Dragi colegi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s