Ultima toamnă tristă – Sefora Geantă, Editura Creatio, Oradea, 2019, 136 p.
“Mă uit în jur, la oameni. Suntem din ce în ce mai nepăsători. Ne-am legat tot mai mult de pământ. Suntem prea preocupați să ne uităm la verdele acesta trecător. Suntem prea ocupați să ne uităm la verdele acesta trecător. Vedem bani verzi, iarbă verde, uneori cai verzi, dar pierdem din vedere cerul și albastrul țării promise. […]
Cineva, cândva, mă va smulge cu tot cu rădăcini, va scutura noroiul păcatului și mă va lua acolo sus, acasă. Acolo unde, mulțumesc cerului, nu e niciodată toamnă. Nici tristețe.
Poate asta e ultima toamnă tristă. Tu știi unde te duci? Tu ai cu cine pleca? Poate asta e ultima toamnă tristă. Poate asta e toamna ta. Prețuiește timpul și nu îl lăsa să treacă pe lângă tine. Cum spunea și Octavian Paler, ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată.” (p. 19)
RoEvanghelica 