1. Pocăiții (numiți și evanghelici: baptiști, penticostali, creștini după Evanghelie) s-au obișnuit cu statutul de minoritari în Republica România.
Mentalitatea sectară le-a asigurat „neo-protestanților” supraviețuirea, în perioada comunismului ateu, în ghetoul pocăiesc, dar a dus la subnutriția dimensiunii demnității (publice).
Ana Blandiana: „Protestele sunt singurul mijloc de dizolvare a umilinţei, care altfel ne-ar mortifica celula sufletului colectiv pentru alte decenii.”
2. Cel puțin de un an și jumătate, adevărul e în Stradă, nu în Biserică.
Tradiția protestantă (evanghelicii sînt postprotestanți) are de a face cu închinarea în duh și adevăr, dar NEAPĂRAT și cu spațiul public nonreligios.
Creștinismul e personal, dar nu e privat.
Dumnezeu s-a revelat în natură, în istorie și în Scripturi.
Căutarea (și proclamarea) adevărului nu trebuie confundată cu frecventarea habotnică a unei instituții religioase.
Larry Pyle: „Pentru mulţi oameni, mersul la biserică intră în aceeaşi categorie cu mersul la un meci de baschet sau fotbal.”
Vezi:
Vezi articolul original 427 de cuvinte mai mult
RoEvanghelica 