Mi s-au rostogolit ochii sub birou, urechile mi-au căzut lîngă scaun – una-n dreapta, alta-n stînga, mai am doar cîte două degete la mînă, cu care scriu acest mesaj apocaliptic, rotulele de la genunchi au înțepenit, coatele îmi stau doar la 90 de grade, nasul mai are doar o nară (și nu mai poate scoate flăcări, nici fum), limba mi-e despicată, iar vîrful capului a încărunțit spre dreapta, iar spre stînga a apărut, brusc, chelia, toate acestea în urma întîlnirii cu revelația finală pe care o comunică Cristian Ionescu: pe români i-au pișat de-a lungul vremii slavii, turcii, rușii, ba chiar românii, dar nu… liberalii! (am adaptat celebrul text urinos al lui Patapievici din Politice).
Iată ce scrie Ionescu din Chicago, către Balcan din Onești:
„Eu nu am asociat acest curent al teologiei liberale cu dvs.
Am specificat de la început că mă refer la înțelesul termenului de…
Vezi articolul original 145 de cuvinte mai mult
