paradoxuri (2)

de-aş colinda întreg pămîntul
n-aș întîlni altul ca mine
cît timp rămîn încăpățînat
să fiu eu însumi
să scriu poezie
cea mai importantă călătorie
a singurătății mele
între singurătățile celorlalți
care sînt exact ca mine
cînd poartă straiele zdrențuite
ale singurătății

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la paradoxuri (2)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s