„Dacă, în 1999, vizita Papei Ioan-Paul II avea semnificația reintegrării României în civilizația Occidentului, prefațând geopolitic aderarea la NATOși Uniunea Europeană, în 2019 agenda globală este total diferită. Uniunea Europeană este în criză; iar democratizările eșuate de la periferia civilizației occidentale au pus la îndoială liberalizarea globului ca țel al istoriei și au retrezit demonii ideologiilor.
Vindecând rănile trecutului prin canonizarea celor șapte episcopi greco-catolici, adică prin condamnarea implicită a naturii violente și asupritoare a regimului comunist, Papa Francisc avertizează asupra pericolului noilor ideologii, pe care catolicismul le cunoaște mai direct din Occident. Aceste ideologii urmăresc dezrădăcinarea, iar rădăcinile sunt ținute de istorie. Într-un mod mai subtil, dar mai pervers, „civilizația iubirii se reîntâlnește cu civilizația urii“. De aceea dezamorsarea istoriei este o operațiune tot atât de periculoasă și migăloasă ca cea a unei mine de teren.”