Baptiștii români în secolul 21

Cu 3 zile înainte de începerea Congresului al 37-lea al Cultului Creștin Baptist din România, pe site-ul Revista Creștinul Azi a fost afișată lista: Candidații pentru Comitetul Executiv al Uniunii Baptiste din România.

Fie şi numai din această listă concluziile despre baptiștii români din secolului 21 nu pot fi de bun augur.

Oricine poate observa, rapid, că, în cazul a două poziții importante – președinte și vicepreședinte educație, nu există decît un candidat. Spre deosebire de celelalte 4 poziții, unde există cel puțin cîte 2 candidați.

La ediția anterioară, în 2015, au fost 3 candidați pentru președinte: Viorel Iuga, Ionel Tuțac, Daniel Mariș.

Cu efort minim, oricine poate observa că doi dintre candidații de data trecută pentru președinte nu se află acum pe lista candidaților pentru Comitetul Executiv al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România.

Baptiștii și penticostalii români au ajuns în cel mai prost moment din istoria postdecembristă, am indicat încă din toamna anului trecut.

De asemenea, am tras numeroase semnale de alarmă, de-a lungul anilor, referitoare la baptiștii (și penticostalii) din România (și diaspora).

În mod constant, baptiștii (și penticostalii) români au coborît pe paliere valorice inferioare.

Congresul al 37-lea al baptiștilor din România marchează cel mai de jos moment din istoria postdecembristă a baptiștilor (și penticostalilor) români.

Prezența numelui Samy Tuțac pe lista candidaților pentru poziția Vicepreședinte pastorală reprezintă un tupeu care, din păcate, nu se manifestă doar în vestul țării.

Cazul Samy Tuțac constituie unul de interes pentru patologia gîndirii unor pastori baptiști – cum să ieși cu tupeu dintr-o situație eclesială teribilă, cum să-ți faci repede o biserică, cum să rămîi președinte al unei comunități regionale, cum să candidezi încă o dată pentru conducerea executivă a Cultului Baptist.

Tupeul lui Samy Tuțac nu poate fi concurat decît de cel al lui Doru Hnatiuc, ales anul acesta președinte al Comunității BCB Oradea.

Încă un mincinos la conducerea Comunității BCB Oradea.

Vezi: Minciuna pastorului Doru Hnatiuc

Iată ce scria Ciprian Sturz (invitat anul acesta în emisiunea lui Marius Cruceru):

„Doru Hnatiuc – un tip cu carisma, daca putem numi carisma miscarea felinelor in urmarirea prazii. Oridecate ori vorbeam cu el, imi transmitea o stare de agitatie lautrica, de parca as fi interogat de Gestapo. Probabil ca in ajutorul sau veneau atat aspectul fizic pe care i-l asimilam celor din SS si in special lui Himmler, cat si povestilor (de groaza) care circulau pe seama lui (vezi intrebarile legate de viata intima, urmaritul pe gaura cheii)”

Vezi:

Ciprian Sturz: Experiența mea la Universitatea Emanuel din Oradea

Anul trecut a murit Florin Negruţ / Florian Negruțiu, fratele lui Paul Negruț, un alt mincinos care a fost președinte al Comunității BCB Oradea.

Am prezentat anul trecut 3 cazuri în care a fost implicat Florin Negruț, dar impresia mea e că sînt mai multe. Aceste 3 cazuri sînt însă suficiente pentru discreditarea oricărei persoane publice.

Vezi: Cine (nu) a fost Florin Negruț

Între Florin Negruț și Doru Hnatiuc a fost Petru Vidu, binecunoscut pentru gafele lui publice.

Anul acesta, la Marșul pentru Viață, și-a arătat din nou „colţii” (împotriva lui Iohannis), astfel că, în loc ca presa să se focalizeze asupra Marșului pentru Viață, Petru Vidu, în mod cu totul neînțelept, le-a furnizat jurnaliștilor un subiect picant.

Paul Negruț continuă să fie elementul de influență la nivel local, regional, național (și internațional), despre care orădeanul Teofil Stanciu, cel mai bun eseist dintre bloggerii evanghelici (peste 1.000 de bloguri în lb. română), a scris încă de acum 2 ani:

„Cunosc din ce în ce mai mulți oameni pentru care PN este doar o poveste de Oradea, dar poziția lui și cuvintele lui nu mai inspiră niciun fel de respect în sine. Generațiile care vin nu îi mai acordă niciun pic de credibilitate în avans, ci toată credibilitatea de care beneficiază și toată autoritatea pe care o poate inspira altora trebuie câștigată prin fiecare gest, cuvânt etc.”

„UEO și BBEO și-au câștigat o nedorită reputație de locuri în care este apreciată obediența și în care se practică manipularea.”

PN – Paul Negruț
UEO – Universitatea Emanuel Oradea
BBEO – Biserica Baptistă Emanuel Oradea

Din data de 9 septembrie 2018, pastor al bisericii Mănăştur, unde are loc Congresul de anul acesta, este Daniel Lacatoş (originar din Oradea, cu staționări ample lîngă Scornicești și la Bacău), la a cărui instalare a participat… Paul Negruț.

Ultimul Congres a fost la Biserica Emanuel din Oradea.

Scriam atunci:

Organizarea Congresului baptiștilor la Biserica Baptistă Emanuel din Oradea și prezența a 3 mercenari ai lui Paul Negruț în biroul de zi al Congresului reprezintă un atac evident la adresa principiilor demne pentru care baptiștii au luptat de-a lungul istoriei.

Dacă l-am parafraza pe Paul Negruț, am putea spune că stilul emanuelist manipulator, al cărui exponent este Paul Negruț, reprezintă o lepădare de învăţătura şi practica baptistă cu privire la principiile demne ale vieții creștine, prin urmare Paul Negruț nu mai este un credincios baptist.

Vezi:

Scrisoare deschisă către Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România

Cazul Nelu Ardelean pare că se coace la foc mic (şi mediu)… Realegerea sa ca secretar general i-ar furniza în continuare o poziție de forță în relația polemică cu biserica de unde a trebuit să plece.

Cazul Nelu Ardeleau se aseamănă mult cu cazul Samy Tuțac…

Cît despre Viorel Iuga, cu numeroasele lui gafe publice (agresive), nu pot decît să regret că baptiștii români nu au altă alternativă.

Rotirea cadrelor, la Comunitățile regionale, și menținerea unui comando de baptișți ofiliți (dar manipulatori) în conducerea națională constituie fundamentele unui baptism românesc antireformist, în simetrie cu talpa PSD pe gîtul României.

Și în simetrie, desigur, cu penticostalii români, sărmanii…

În afară de uimitorul deceniu ultim din secolul XX, cînd evanghelicii români, în mod previzibil, și-au dezvoltat proprietățile instituționale, în cei 100 de ani de existență a Uniunii BCB au avut de îndurat persecuții din partea altora, precum ortodocșii şi comuniștii.

În primele două decenii ale secolului XX, perimetrul confesional evanghelic se confruntă cu mari probleme relaţionale – instituționalismul, manipularea și mercenariatul, seducția autoritarismului, dar și a carismatismului, concubinajul cu liderii politici ai vremii, dar, mai ales, lipsa de potență ideatică și spirituală.

Lipsa unor dezbateri consistente în spațiul public e un rezultat evident al ghetoului pocăiesc. La rîndul ei, impotența polemică favorizează instituționalismul, ca perimetru public în care cei unși cu toate alifiile, adică cei care vor fi realeși la al 37-lea congres, folosesc tertipurile ‘legale’ (la fel cum face PSD) pentru a-și menține status quo-ul.

Consecințele nefaste pentru baptismul românesc sînt ample, profunde și greu de anticipat.

Unui astfel de context confesional pervertit i se adaugă contextul general românesc, în care sărăciei i se adaugă mizeria, mediocrității i se adaugă idioțenia (care se regăsește și la inteligenți, nu doar la proști), incompetenței i se adaugă corupția.

Sănătatea, învățămîntul, justiția, instituțiile bisericești – iată doar cîteva dintre palierele cuprinse de corupție.

România a închis, după Revoluție, 7.000 de biblioteci, peste 200 pe an.

Numărul românilor care au părăsit România în ultimii ani este uriaș.

În diaspora, baptiștii și penticostalii reiau năravurile confesionale din patrie.

Există, atît în bisericile evanghelicilor dn țară, cît și în cele din diaspora, o inflație de evenimente.

Caruselul evenimentelor consumă nu doar resurse financiare, ci și resurse umane și relaționale.

Mai mult cîștigă cei care conferențiază, cu predicuțele lor, chiar și mai mult trupele de muzică invitate în toate părțile, cu cîntecelele lor. Nu e mirare că bisericile se pierd în rugăciunele.

Să nu ne luăm după rapoartele de la congresele baptiștilor (decît în măsura în care oferă informații care se pot verifica și în măsura în care sînt întocmite cu onestitate), să căscăm ochii la realitatea din jurul nostru.

După cum atenționează nu puțini, de-a lungul anilor, biserica e instituția din lume care face cel mai puțin în raport cu cît are de făcut.

Pocăiții români sînt, pur și simplu, în criză.

Actualii lideri (care vor fi realeși) nu sînt în stare să reformeze ghetoul pocăiesc. Dimpotrivă, ei mențin, din diverse motive, o stare mediocră, chiar penibilă, în perimetrul confesional.

Momentul unui congres ar trebui să fie și momentul unei autoevaluări oneste. Ceea ce nu cred că a avut loc la nici un congres postdecembrist. Cu atît mai puțin în timpul comunismului…

Sărbătorirea Centenarului Uniunii BCB ar trebui să însemne, pentru baptiștii din România, recuperarea valorilor de acum 100 de ani, cele ale unora precum Constantin Adorian și Ioan R. Socaciu și respingerea cu hotărîre a manipulării pe care se bazează sistemul emanuelist negruțian.

Alin Cristea, 51 de ani, Oradea

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s